Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Mănăstirea Humor din Mănăstirea Humorului, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Mănăstirea Humor din satul Mănăstirea Humorului, comuna cu același nume, județul Suceava, maica Ana Hurjui mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Maică Ana, cine a întemeiat acest ansamblu monahic și când anume?
– La începutul veacului al XV-lea, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun [1400-1432], vornicul Ivan a înălțat o biserică de piatră [Humorul Vechi] pe amplasamentul unui schit de călugări care avea o alta din lemn. În același secol, în jurul noului sfânt lăcaș s-a dezvoltat un așezământ monahal de călugări, denumit și Mănăstirea Humorului. În 1527, biserica de piatră s-a prăbușit, ruinele sale existând și în prezent, la aproximativ 500 m de incinta de astăzi. În locul ei, marele logofăt Toader Bubuiog a construit, în 1530, actualul lăcaș de cult [cu hramurile Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe], situat la 6,2 km nord de Gura Humorului și la 39 km sud-vest de Suceava, precum și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare.

– Care a fost soarta ulterioară a sfântului lăcaș?
– În 1641, domnitorul Vasile Lupu [1634-1653; 1653] a împrejmuit incinta cu ziduri durabile de piatră și a ridicat un turn masiv cu parter și trei etaje, înalt de 8 m. În 1653, cazacii lui Timuș Hmelnițki au jefuit și incendiat mănăstirea, ce a fost desființată, în 1783, de autoritățile habsburgice. Lăcașul de cult a fost transformat în biserică parohială, iar chiliile s-au ruinat aproape complet, fiind reparate și reconstruite în secolul al XVIII-lea. În celelalte spații, a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar, din 1850, acestea au fost folosite ca depozite de materiale. În 1971 și 1972, pictura din pronaos și gropniță a fost restaurată, acoperișul a fost refăcut prin lărgirea streșinilor, iar turnul construit de Vasile Lupu a fost renovat. În 1991, complexul monahal a fost reactivat ca obște de maici, statut pe care îl deține și astăzi.

– Faceți, vă rog, o descriere a mănăstirii.
– Biserica este construită din piatră, în plan triconc, cu abside laterale, dar fără turle, în stil moldovenesc. Interiorul este compartimentat în altar, naos, gropniță (camera mormintelor, având deasupra o tainiță), pronaos și pridvor [deschis]. Acoperișul este înalt, cu rupere în pantă, prelungit deasupra absidelor, astfel încât formează o streașină largă, fiind învelit cu șiță de brad. Pictura din interior și cea exterioară a fost executată, în 1535, în frescă, predominând nuanțele de roșu, iar catapeteasma, datând din veacul al XVI-lea, este realizată din lemn sculptat și aurit. În gropniță, se găsesc mormintele lui Toader Bubuiog și al soției sale Anastasia, iar, în pronaos, se află, între altele, criptele episcopului Eftimie al Rădăuților și a logofătului Solomon. Între obiectele de preț, aici se păstrează strane și un jilț domnesc de lemn din secolul al XVI-lea, un analoghion [tetrapod] din 1545, o cruce mică de lemn din 1623 și șase icoane mari de lemn, pictate în veacurile XV-XVI. Turnul-clopotniță, confecționat din lemn și având două niveluri, a fost construit în secolul al XIX-lea pe latura de est a incintei; parterul coincide cu intrarea în mănăstire, iar etajul adăpostește camera clopotelor. [Din 1993, biserica este inclusă în patrimoniul cultural mondial, sub egida U.N.E.S.C.O., iar, din 2015, lăcașul de cult, ruinele chiliilor, turnul zidit de Vasile Lupu și turnul-clopotniță figurează în Lista Monumentelor Istorice.]

Florin Bălănescu