Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Mănăstirea Moldovița din Vatra Moldoviței, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Mănăstirea Moldovița din satul Vatra Moldoviței, comuna cu același nume, județul Suceava, maica Teodora Iliescu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Maică Teodora, cine și când anume a construit acest așezământ monahic?
– Mănăstirea [cu hramul Buna Vestire] este situată la 25 km nord de Câmpulung Moldovenesc și la 63 km la nord-est de Vatra Dornei. A fost ctitorită, în 1532, de domnitorul Petru Rareș [1527-1538; 1541-1546], la circa 500 m de amplasamentul unei mai vechi biserici din piatră [cu același hram], ridicată pe locul alteia, de lemn [atestată documentar în 1402], de voievodul Alexandru cel Bun [1400-1432] și prăbușită, în urma unei alunecări de teren, în secolul al XV-lea. Ulterior, ctitorul a mai înălțat zidul de incintă, trei turnuri de apărare cu două niveluri (dintre care unul adăpostește clopotnița) și un corp de chilii, lângă care episcopul Efrem de Rădăuți a clădit, între 1610 și 1612, clisiernița [casa egumenească] cu etaj, ce a avut și rol de vistierie.

– Descrieți, vă rog, sfântul lăcaș.
– Biserica este construită din piatră, în plan trilobat cu trei bolți și în stil moldovenesc, cu elemente de artă bizantină, gotică și renascentistă, măsurând 32,80 m lungime și 8,50 m lățime. Este împărțită în altar, naos (deasupra căruia se află o turlă circulară în interior și octogonală în exterior), gropniță (camera mormintelor, din care se pătrunde într-o mică tainiță, având o vistierie la partea superioară), pronaos și pridvor [deschis], pe fațada căruia se află pisania. Acoperișul este făcut din șiță, cu pante repezi și streașină lată. Pictura a fost executată în 1537 și restaurată în secolul al XVII-lea, tabloul votiv din interior reprezentându-i pe Petru Rareș și familia sa, iar exteriorul fiind realizat în frescă. Catapeteasma este sculptată în lemn, pictată și aurită, lucrată, în partea superioară, în veacul al XVI-lea. Delimitând un patrulater cu laturile de 40 m, zidul de incintă, gros de 1,20 m și înalt de 6 m, se mai păstrează doar pe trei laturi, spre sud fiind dărâmat, parțial, sau înglobat în construcțiile ulterioare.

– Așezarea monahală a suferit modificări de-a lungul timpului?
– În perioada 1954-1960, întreg ansamblul monahicesc a fost restaurat și înnoit – acoperișul a fost refăcut în întregime și i s-a mărit șarpanta, bazele turlei au fost degajate, fundațiile și soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile și chiliile au fost renovate. [Din 1993, biserica este inclusă în patrimoniul cultural mondial, sub egida U.N.E.S.C.O., iar, din 2015, lăcașul de cult, paraclisul de iarnă, clisiernița, chiliile din partea sudică, zidul de incintă, turnul de colț și turnul-clopotniță de la intrare figurează în Lista Monumentelor Istorice.]

– Ce conține muzeul alăturat?
– Spațiul expozițional este situat în interiorul clisierniței și adăpostește descoperiri arheologice, două epitafuri-broderii și manuscrise din secolul al XV-lea, cărţi liturgice, o colecție de icoane vechi, un pomelnic cu decorații sculpturale și jilțul domnesc al lui Petru Rareș, decorat cu stema Moldovei și cu împletituri de linii și flori mărunte crucifere.

– Care a fost statutul mănăstirii în decursul anilor?
– Complexul monahic a funcționat ca obște de călugări până în 1785, când a fost desființat, după care a suferit numeroase deteriorări. În 1932, acesta și-a reluat activitatea ca mănăstire de maici, statut pe care îl deține și în prezent.

Florin Bălănescu