Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Mănăstirea Moreni, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Mănăstirea Moreni din satul Moreni, comuna Deleni, județul Vaslui, maica Fanuria mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Maică Fanuria, cine și când a construit această așezare monahală?
– Mănăstirea, situată la 27 km sud de Vaslui, a fost ctitorită în jurul unei biserici din lemn ridicate, între 1540 și 1546, de slugerul Lupan Buznea și de soția sa Maria pe moșia lor, pentru folosința familiei, ca obște mixtă. Timp de aproximativ două secole, așezământul, purtând, pe rând, numele de „al lui Lupan”, Bilahoi, Ghilahoi și Deleni, a fost întreținut de urmașii boierului, după care, în 1853, a fost înălțată o altă biserică, tot din lemn [cu hramul Adormirea Maicii Domnului], renovată și pictată în 1986, vechiul lăcaș devenind Mănăstirea Moreni.

– Ce soartă ulterioară a avut complexul monahal?
– În urma secularizării averilor mănăstirești, în 1863, ansamblul monahicesc a funcționat ca schit de călugări până în 1883, când a murit ultimul sihastru. Lăcașul de închinăciune a fost reînființat în 1934, cu denumirea de Schitul Morăni, dar a fost închis, iarăși, pentru a fi înființat, din nou, în 1951, ca schit de maici. A urmat Decretul nr. 410 din 1959 de desființare a două treimi dintre mănăstirile existente atunci, între care și aceasta, clădirile fiind transformate în anexe ale C.A.P. Deleni. În sfârșit, sfântul lăcaș a fost redeschis în 1990, funcționând ca obște de călugări până în 1991, când a redevenit mănăstire de maici, statut pe care îl are și astăzi.

– În ce stare se află lăcașul de rugăciune în prezent?
– În ultimii 20 de ani, prin strădania protosinghelului Meletie Mercaș, starețului mănăstirii, ansamblul monahic a cunoscut o perioadă de înflorire; au fost edificate biserica-paraclis [cu hramul Nașterea Maicii Domnului], încadrată de corpurile de chilii, altarul de vară [cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt], turnul-clopotniță cu șase clopote, înalt de 23 m, Centrul Scriptoria (constând dintr-un atelier pentru pictura și restaurarea icoanelor de lemn și un altul de croitorie, broderie și tricotaj pentru veșminte preoțești), un muzeu ce adăpostește obiecte liturgice vechi, exponate de artă bisericească, icoane și cărți de slujbă din secolul al XIX-lea, piese arheologice și ultimul clopot al vechii biserici, o bibliotecă, trapeza, o fabrică de produse lactate, o alta de produse de panificație, un spațiu pentru cazarea turiștilor, mai multe clădiri-anexă, o casă de apă cu hidrofor, zidul de incintă din cărămidă pe fundație de beton, acoperit cu țiglă, și poarta masivă din lemn de stejar, în timp ce o nouă biserică, de zid [cu hramurile Buna Vestire și Sfântul Ierarh Meletie], se află în construcție. Mănăstirea mai deține pământuri arabile, o fermă zootehnică, o alta de păsări, o stupină cu aproape două sute familii de albine, o grădină de zarzavat, un solar, o livadă cu pomi fructiferi, o plantație de nuci, o alta de viță-de-vie, un iaz cu pește, un loc de parcare și un parc de joacă pentru copii. Aleea centrală, betonată, este mărginită de arbuști ornamentali și de o mare varietate de flori autohtone și exotice, la capătul ei aflându-se o cișmea cu apă în cădere permanentă. În perimetrul monahal, se păstrează biserica veche și clopotnița acesteia, aflate într-un nou proces de restaurare.

Florin Bălănescu