Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: ©Mănăstirea Neamț din Vânători-Neamț, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Mănăstirea Neamț din satul Vânători-Neamț, comuna cu același nume, județul Neamț, părintele stareț Benedict Sauciuc mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Părinte Benedict Sauciuc, cine și când nume a întemeiat acest așezământ monahal?
– Mănăstirea, cea mai mare și mai veche din Moldova, atestată documentar din 1407 și supranumită „Ierusalimul ortodoxiei române”, este constituită ca obște de călugări, fiind situată la 16,4 km vest de Târgu Neamț. În cimitirul mănăstirii, unde se află Biserica cu hramul Sfântul Ioan Teologul, a existat o alta, din lemn [Biserica Albă], înălțată în 1210, după care domnitorul Petru [I] Mușat [1375-1391] a zidit, aici, prima biserică de piatră din Moldova [astăzi, dispărută], pe locul unui schit mai vechi. Biserica actuală [cu hramul Înălțarea Domnului] a fost ridicată, între 1485 și 1497, de voievodul Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504].

– Descrieți, vă rog, ansamblul monahicesc.
– Lăcașul de cult este construit din piatră, bolovani de râu și cărămidă, în stil moldovenesc, și se compune din altar, naos (cu două abside laterale semicirculare), pronaos (supraînălțat și de formă dreptunghiulară), gropniță [camera mormintelor] și pridvor. Edificiul are o singură turlă, octogonală, cu patru ferestre, amplasată deasupra naosului, iar pereții exteriori sunt susținuți de nouă contraforturi. Pictura din naos, absida principală și gropniță a fost realizată în timpul lui Ștefan cel Mare, iar cea din pronaos și pridvor – în vremea domniei lui Petru Rareș [1527-1538; 1541-1546]. Întreg ansamblul pictural a fost refăcut în 1850, unele ocnițe mai păstrând picturile exterioare din frescă. În interior, se află icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, cu Fecioara Maria pictată pe prima față și Sfântul Gheorghe – pe verso, datând din 665 și executată în Lida [în prezent, orașul Lod din Israel], care a fost dăruită de împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul voievodului Alexandru cel Bun [1400-1432] în 1429. Gropnița adăpostește mormintele lui Ștefan Voievod [1434-1447, fiul lui Alexandru cel Bun și unchiul lui Ștefan cel Mare] și al Sfântului Cuvios Paisie [Velicicovschi] de la Neamț, care a fost stareț al mănăstirii, iar în pronaos se află cripta călugărilor ce au viețuit aici și moaștele sfântului necunoscut, descoperite în 1986, când a fost scos asfaltul de pe alee. Lăcașul de închinăciune, care a găzduit una dintre primele tipografii din țară, deține cea mai mare și mai veche bibliotecă mănăstirească de la noi [peste 18.000 de volume]. În incintă, de formă dreptunghiulară, se mai află Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe, încorporată în zidul împrejmuitor, Seminarul Teologic Veniamin Costachi, biserica sa, cu hramul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, două paraclise, turnul-clopotniță de la intrare, cu trei niveluri și 11 clopote [partea inferioară fiind construită de Alexandru cel Bun și restul – ulterior], agheasmatarul [clădit în prima jumătate a veacului al XIX-lea], corpul de chilii, un muzeu cuprinzând o colecție de artă bisericească și sala tiparului.

– Structura sfântului lăcaș a fost afectată de-a lungul anilor?
– În 1862, un incendiu a distrus catapeteasma și mobilierul, atunci fiind îndepărtat zidul care despărțea camera mormintelor de naos. Ulterior, cea mai mare parte a ancadramentelor originale ale ferestrelor naosului, gropniței și altarului au fost înlăturate, acoperișul original [din secolul al XV-lea] a fost modificat, deasupra bisericii au fost construite încă două turle de lemn, spre apus a fost adăugat un fronton, fațada a fost acoperită cu tencuieli, clădirile înconjurătoare au fost refăcute, iar, după restaurarea din perioada 1956-1961, s-a ajuns la forma inițială reprezentată în picturile mănăstirii. Din 2004, complexul monahal figurează în Lista Monumentelor Istorice.

Florin Bălănescu