Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Mănăstirea Popăuți din Botoșani, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Mănăstirea Popăuți din Botoșani, părintele stareț Ioan Harpa mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Părinte Ioan Harpa, cine și când a înălțat acest așezământ monahal?
– Mănăstirea, situată pe strada Ștefan cel Mare, numărul 41, este o ctitorie voievodală din 1496 a domnitorului Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504], ridicată în amintirea vrednicului său mare vornic Dragoș Boul, care a căzut în bătălia de la Războieni și a fost înmormântat aici, în târgul lui natal. După câțiva ani de la moartea acestuia, Ștefan a zidit Biserica cu hramul Sfântul Nicolae, făcătorul de minuni, construită din piatră, în formă de cruce, cu patru ferestre și ziduri groase de peste 1 m. Aceasta făcea parte dintr-un ansamblu fortificat care mai cuprindea un palat domnesc și un turn-clopotniță clădit din piatră brută, având trei etaje și înălțimea de 17 m.

– Care a fost menirea sfântului lăcaș de-a lungul anilor?
– Mai întâi, a a avut rolul de capelă la curtea voievodală a lui Ștefan. În 1750, domnitorul Moldovei Constantin Racoviță [1749-1753; 1756-1757] a transformat biserica în mănăstire de monahi, construind chilii și un zid de incintă din piatră. În 1753, voievodul a închinat mănăstirea către Patriarhia Antiohiei, aici instalându-se călugări greci. În 1863, prin secularizarea averilor mănăstirești de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, așezarea monahică a revenit la destinația de biserică românească de mir. Din 1865, sfântul așezământ a rămas sediul protopopiatului din oraș până la începutul secolului al XX-lea, când a devenit o simplă parohie pentru mahalaua Popăuți. În 1991, lăcașul de închinăciune a fost reînființat prin sosirea a doi călugări de la Mănăstirea Pângărați, recăpătându-și, treptat, viața monahală după 1996. Ulterior, au mai fost construite o biserică nouă [cu hramul Acoperământul Maicii Domnului], stăreția egumenului și chiliile monahilor.

– Când a fost realizată pictura?
– Interiorul a fost pictat în 1496; a existat și pictura exterioară, dar, la restaurarea dintre 1898 și 1908, arhitectul francez [André] Lecomte du Noüy, care a condus lucrările, a înlăturat-o, pentru că era degradată, și a acoperit pereții cu un placaj din piatră conservat până în prezent. Catapeteasma a fost executată, în 1780, de călugării greci care au viețuit aici.

– Lăcașul de cult a avut de suferit în decursul istoriei?
– Biserica a fost afectată din cauza factorilor naturali și a fumului de la lumânările care au ars în timpul slujbelor, deteriorând pictura interioară în absența unei ventilații eficiente. În 2001 și 2002, au fost executate lucrări de conservare și restaurare a picturii murale de pe pereții naosului. [Din 2015, biserica și turnul-clopotniță figurează în Lista Monumentelor Istorice.]

Florin Bălănescu