Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Mănăstirile Ștefan cel Mare și Sfânt din Miclești și Sfinții Împărați Constantin și Elena din Codăești, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre mănăstirile cu hramurile Ștefan cel Mare și Sfânt din satul Miclești, comuna cu același nume și Sfinții Împărați Constantin și Elena din satul Codăești, comuna omonimă – ambele din județul Vaslui, părintele stareț Ștefan Gușă mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta primeia dintre ele.

– Părinte Ștefan Gușă, cum au luat ființă aceste așezăminte monahice?
– Fiindcă am crescut la Putna și m-am călugărit acolo, unde am făcut și ghidaj turistic, m-am legat foarte mult de domnitorul Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504], pentru care am un cult, și de mormântul lui. De aceea, numele meu inițial (Gheorghe) a devenit, în monahism, Ștefan. După canonizarea marelui voievod, în 1992, la Mănăstirea Putna, am vrut să-i înveșnicim memoria și aici, la Movila lui Burcel, unde un document din 1498 îi atestă prezența pe proprietatea postelnicului Purcel. Atunci, am venit la Codăești, fiindcă acolo am găsit loc, și am început construirea unei așezări monahale, căreia i-am dat hramul Ștefan cel Mare și Sfânt. La vremea aceea, nu știam că vom reuși să ridicăm, până la urmă, o mănăstire și la movilă, unde construcțiile erau interzise pentru că aceasta era monument istoric și rezervație botanică. După sfințirea acelei biserici, de zid, în 1995, am început tratativele pentru înălțarea unui lăcaș de închinăciune și la movilă, unde nu erau nici drum, nici apă, nici curent electric. Am primit aprobările și, în 1996, am sfințit locul, iar, în anul următor, am început lucrările, pe care le-am terminat în 1998. Din nefericire, după șapte ani de funcționare, biserica, din lemn, a ars și am fost nevoit să clădim o alta, tot din lemn, apucându-ne, totodată, și de edificarea unui lăcaș de cult mai mare, de zid, sfințit în 2017. Așa s-a întâmplat că, vrând-nevrând, m-am trezit cu două mănăstiri fără să vreau! Dacă, de la început, am fi putut porni construcția la movilă, aș fi dorit să existe un singur lăcaș de rugăciune, aici, pe locul de care este legat numele lui Ștefan, și nu am mai fi început lucrările și dincolo, unde am construit, în 2018, și o biserică mai mare, de zid [cu hramul Sfântul Apostol Andrei]. Am solicitat episcopiei [Hușilor] schimbarea hramurilor între ele, astfel încât la Codăești e, acum, Sfinții Împărați Constantin și Elena (obște de maici, unde funcționează un cămin de bătrâni), iar la Miclești – Ștefan cel Mare și Sfânt (mănăstire de călugări).

– Cât de dificil a fost să reușiți?
– Orice început e greu, mai ales că am pornit de la nimic, dar n-am avut timp să simt dificultățile. În 2003, am fost într-o excursie de trei luni la niște colegi din Canada și Statele Unite, de unde m-am întors cu câteva zeci de mii de dolari pe care i-am investit aici. M-au mai ajutat credincioșii și confrații din parohii mai înstărite, unde m-am dus, am slujit, am luat pomelnice, m-am rugat și am cerșit; am primit susținere și din partea statului, dar foarte puțin.

– Aveți și alte realizări similare?
– În afara acestor mănăstiri, am mai făcut o biserică și dincolo de Prut, la cimitirul eroilor români [Cimitirul de Onoare Românesc] de la Țiganca [sat în comuna cu același nume, raionul Cantemir, Republica Moldova. În total, prin strădania sa au fost ridicate nouă biserici și mănăstiri, dintre care cinci în România (trei în comuna Miclești și două în comuna Codăești) și patru în Basarabia (la Țiganca și în orașele Leova, Cimișlia și Ștefan Vodă, raioanele omonime), acum fiind în construcție cea de-a zecea, în satul Vadu Negrilesei, comuna Stulpicani, județul Suceava.] În plus, m-am legat și de conacul [Rosetti-Solescu] de la Solești [sat în comuna cu nume identic, județul Vaslui, care a fost casa Doamnei Elena Cuza], aflat la 6 km de aici, în totală paragină; din 2005, mă tot zbat să-l salvăm de la pieire [în prezent, clădirea se găsește în aceeași stare de ruină].

Florin Bălănescu