Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 5 (135), Mai 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

MÂNDRII PARALELE

Primit pentru publicare: 14 Mai 2020
Autor: Virgil RĂZEȘU
Publicat: 14 Mai  2020
© Virgil Răzeșu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

MÂNDRII PARALELE

I-am persiflat și am râs de cei care – proroci mincinoși – anunțau sfârșitul lumii în ziua și ora cutare, ba îi acuzam de flecăreală ieftină, dacă nu de prostie sadea.

Iată însă că Măria Sa COVID al XIX-lea, împăratul neîncoronat al lumii, ne servește, fără publicitate, trâmbițe și surle, o schiță de Apocalipsă, așa cum n-a făcut-o nimeni până acum. Suficient ca omenirea întreagă, care n-a învățat niciodată și nimic din propria ei istorie și a repetat cu încăpățânare și sârguință toate greșelile pe care le-a făcut și pe care le-a inventariat, analizat și întors pe toate fețele, dă semne de trezire la realitate, ba chiar și de oarece înțelepciune (nu prea multă, ce-i drept), încercând să se convingă că drumul pe care a apucat-o nu este cel bun și că trebuie schimbat.

Personal, înclin să cred că lumea și omenirea întreagă, oriunde s-ar afla, trebuie să tragă adânc în piept  (prin masca de rigoare, pe cât posibil ”made in China”, marele furnizor de bunuri al lumii), s-o pornească de la zero și să schimbe societatea, pe alte temelii, pe alte principii, renunțând la toate practicile păguboase practicate de zeci și sute de ani, care ne-au adus aici.

Ultimul dușman, pe cât de puternic pe atât de perfid, creat parcă pe măsura înfumurării și nesocotinței nețărmurite a omului, l-a îngenunchiat fără drept de apel. Nu se poate vorbi de o luptă, de o încleștarea cu acesta, ci de o fugă din calea lui. Ba, mai mult, de o ascundere în bârlogul fiecăruia. Cu cât mai izolat și mai adânc, cu atât mai bine. Cine n-a reușit să se baricadeze, ori a lăsat să pătrundă în ascunzișul lui o undă de dușman, a luat calea neființei.

Mai mult, nu interesant ci extrem de elocvent este faptul peste care nu se poate trece că războiul declanșat de amintitul dușman (ducă-se pe pustii) nu va intra în istoria omului  (dacă va mai apuca s-o scrie) ca o calamitate medicală, dintr-o listă lungă ori prea lungă,  ci ca un cutremur năucitor pentru temeliile ființei omenești însăși (în paranteză spus, fără oameni, natura ar avea mult mai mult de câștigat ; lumea animală este mult mai dreaptă și mai bine așezată).

În nenorocirea care ne-a lovit, este evident că lumea nu poate sta cu brațele încrucișate care s-o ducă la pieire. Orice inițiativă, orice efort trebuie salutat.

Mai zilele trecute, îmi exprimam convingerea în valoarea cercetărilor de la On­coGen Timișoara, destinate creării unui vaccin antiCOVID, având marele avantaj al unor cercetări similare pentru HIV și nu mai puțin în probitatea profesională și umană a profesorului Virgil Păunescu, care și-a administrat vaccinul sau produsul cercetării sale și a colectivului său.

O întrebare firească : ce a întreprins oficialitatea noastră în sprijinul cercetării în discuție ? Ce au propus Instituția Prezidențială și Guvernul ? Ce a făcut Ministerul Să­nătății ? Ministerul Educației și Cercetării ?  Academia Română și celelalte Academii ? Răspunsul este unul singur : Nimic sau zero (ca să-l cităm pe profesor).

Ba, D-sa s-a ales cu o anchetă și cu o foarte străvezie aluzie la o posibilă pedeapsă.  Iată admirabilele declarații ale distinsului manager al Spitalului Județean Timișoara, Raul Pătrașcu, mai preocupat de aspectele formale ale cercetării decât de cercetarea însăși) pe care îndrăznim să le întretăiem cu unele comentarii :

 „Demarăm … o anchetă internă … Vom verifica (cu ce drept cele spuse de domnul profesor … anumite abordări trebuie făcute riguros. Când se fac declaraţii nu putem menţiona că este vorba de un vaccin (de ce nu ?), cu atât mai mult cu cât cu certitudine (hazardată afirmație pentru un absolvent de Yale) nu există un vaccin. Vom declara care sunt paşii, dacă şi ce şi-a administrat (insolentă îndoială), dacă există documente. Riscul este ca toată această cercetare să fie declarată nulă (nici o cercetare nu este și nu poate fi nulă ; eventual, are ori nu, finalitatea țintită ) … Vom verifica ce şi-a administrat domnul profesor … pentru că este un prototip experimental şi nu un vaccin. Acesta nu poate fi administrat altcuiva (nici n-a făcut-o, autoadministrarea nu este interzisă). Vom verifica în ce condiţii şi l-a administrat, dacă s-au respectat procedurile etice (câtă grijă pentru etică !) ... Noi nu am fost notificaţi … Trebuie să existe documente oficiale … Pentru un cercetător nu pedeapsa (?!?) administrativă ar fi cea care ar conta, ci pierderea credibilităţii experimentale. Tot progresul (care progres ?, din moment ce afirmați că nici nu poate fi vorba de un vaccin) ar fi declarat nul”.

Jalnică luare de poziție !

Dar … iată că nu toată lumea este croită românește. Declarațiile ambasadorului Regatului Unit la București, Andrew Noble, care a contactat cercetătorul timișorean și s-a oferit să facă legătura între cercetătorii români și cei britanici pentru ca aceștia să își poată discuta și prezenta descoperirile unii celorlalți :

„Știm că încercarea de a găsi un vaccin împotriva COVID-19 înseamnă trecerea prin multe provocări … Pentru România trebuie să fie o mândrie faptul că a început dezvoltarea unui vaccin, această cercetare contribuind la cunoașterea mai bună a virusului în lumea academică. Finanțarea adecvată a cercetării în domeniul vaccinului și distribuirea în comunitatea științifică a descoperirilor este singurul mod sigur prin care putem învinge acest virus”.

Cercetați, cercetați, români ! Patria vă va fi recunoscătoare. Nu vă temeți de anchete. Ele vin … și trec.

Virgil Răzeșu – Piatra Neamț, membru al cenaclului la distanţă, 14 mai 2020