Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Marian HOTCA: ,,cârpă arsă”

cârpă arsă

sufeream de pofte din ce în ce mai rare
și din ce în ce mai ciudate
nu știu cum se face că într-o zi
mi-a fost dor de mirosul de cârpă arsă

am pornit aragazul și am pârlit cârpa de bucătărie
până ce îngerul ce se ascundea în pata de ulei
a fumegat ca o candelă în mâinile mele
pline de pământ

mi s-au desfundat sinusurile, iar prin vidul timpanului
auzeam glasuri moi de arhangheli
cum curgeau în borcanele de zacuscă
din cămara obscură

o! miros divin de cârpă arsă
cădelnițează în mine măcar o miime
din eternitatea poliesterului

 

meditație nevrotică
lapte ars pe sobă, cârpă arsă, ciorapi de lână arși,
întrebări arse în ghiveciul de legume,
timpul nevrozelor de primăvară
scurs prin tifonul așteptării

– tăcere –

pungile foșnesc arhaic
în sanctuare cu borcane deșurubate,
păpușa de plastic topită în cuptorul cu microunde
devine o masă amorfă în care se mai zărește
un ochi sticlos ce vede moartea
surâzând

sânge înțepenit în vene obscure,
cutii goale de medicamente la reducere,
eu care stau cu soarele la cap
să-mi germineze fasolea plină de carii
meditez somnul,
meditez lutul din mine
ce nu mai vrea să rodească
pedagogie

mi-am lipit guma de mestecat de televizor
după ce-am molfăit-o o zi întreagă de plictiseală;
am mâncat semințe cu un leu & mi-am aruncat cojile
în hard disck, apoi mi-am băgat degetele în priză
să-mi scuture un pic neuronii care s-au atrofiat
în creierul plin de pedagogie modernă

închid ochii numai așa de fandoseală
& recit o strofă din vintilă ivănceanu
să țin frâu buldozerului ce-mi zguduie casa din temelii:
„Din al tău pântec, pelicanul/ Ciungul dă de pomană la calic:
Mate de fildeș înroșind Oceanul/ Iubita mea, ești alba Moby Dick!”

ard o cârpă chinezească în bucătărie să alung țânțarii academicieni
ce ronțăiau meditativ bumbacul din perdeaua de la geamul
uns cu margarină vegetală –
alerg în jurul unei oale cu supă de morcovi
precum un băștinaș african ce a prins o antilopă

sparg becul & cad în întuneric,
iau crema de hemoroizi și mă dau pe față crezând că-i cred
că-i cremă nivea BB –
la ora aceasta târzie din noapte tutto è possibile:
îmi trag fața de masă în cap ca să-mi intre firmiturile în urechi
et adorm în castron ca un aluat frământat fără drojdie

mâine dimineață o să coc la soare, mi-am zis eu,
cu gura plină de ulei extravirgin

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5