Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Marin IFRIM: Mea culpa

    Marin IFRIM

     

     

    Motto:

    Pasărea Marin Ifrim nu mai vrea să-mi spună nimic,
    A lăsat să se aştearnă un somn fără vise peste scrisori,
    E somnul cel mai odihnitor,
    În definitiv,
    La ce bun somniferele, plasele aruncate în gol, ferestrele luminate inutil, cărţile despre surpavieţuirea fără unelte?
    Toate au un răspuns când peştii se întorc an de an în lacurile cu apă dulce să crească o generaţie nouă,
    Viitoarea invazie a oceanelor mute. (Daniela Șontică)

    Mea culpa

    Nu mai pot vorbi. Vorbesc alții în locul meu scris. Și nici nu aș mai avea ceva
    De spus după toate cuiele ce mi se bat zilnic în litere, în cuvinte, în conștiință.
    Dorm între vorbe, visez că dorm și când dorm. Ca și cum mi-aș scrie mie
    Însumi tot ceea aș visa dacă n-aș dormi. Muncesc în somn și când nu dorm.
    Un înger somniferos se ocupă de formalități. De zborul din somn, cu plase
    De circ sub trapez, trecând prin ferestre întunecate în ambele părți. Somnul are
    Uneltele sale neuronice, se poate supraviețui mâncându-ți visele în funcție
    De orele în care foamea e vulnerabilă. Supraviețuirea e un nărav ancestral, o
    Iotă din lanțul trofic dintre iarbă și carne, tot un pământ, se înțelege. După un
    Drum lung începe altul și altul. Nu sunt călător, nici somon, iar timpul meu
    Nu mai are generație. Noul deja a trecut pe lângă mine, deja îi privesc câlcâiele
    Cu pinteni. Prea puțină apă, prea puțin pâmânt, prea mult aer pentru unul căruia
    Îi ies picioarele din somn. Precum poezia din arbori arși de gânduri anticipate
    Colateral. Mea Culpa. E suficient să tac. Trebuie să tac. Sunt ascuns de o tăcere
    Cu aere de cloșcă de Pietroasele, cu pui de cremene ce aprinde istoria precum
    O maimuță decojește banana, în capitole mici, în felii de proză scurtă pe nisip
    Nesfârșit. Peste pământ, peste ape, peste aer: mea culpa. Știam că așa se va
    Termina orice ieșire din stas. Chiar și mort, musai trebuie să-ți faci mea culpa. Dacă
    n-o faci, o vor face alții în locul tău. Turma face urma. Mea culpa. Mea Culpa!

     

                                                                              



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5