Marin IFRIM

Se doarme pe viață precum un pisoi obosit și sătul

Se intră în somn, în corpul adormitului de o noapte. Prin frunte, prin urechi prin
Nări și chiar pe sub pleoape. Se intră ca într-o grădină plină cu plante din care,
La necazuri, cresc oameni sănătoși. Se intră ca într-o mică biserică în care încap
Miliarde de îngeri. Ce recensământ fabulos e într-un corp adormit doar o
Singură noapte!. Cât a putut pământul să recupereze, cât a fost dat apelor
Și cât s-a dus la Ceruri? Numere greu de găsit în contabilitățile pierdute ale
Sărăcăcioaselor cimitire de lut sau de apă. Totul e în arhivele somnului, în corpul
Adormitului pentru o singură noapte. Visele nu au sânge, sunt cromatice ca și
Penele de porumbei, urcătorii de suflete în somn întremător. Dormi, somnul meu,
Mâine dimineață va fi altfel, te vei uita în oglinda din ochii tăi și vei coborî
Până în cuibul secret, în lacrimi călduroase, cu nisip și aer învătuit în somn.
E liniște în vise. E ca și cum ți s-ar întâmpla să dormi o singură noapte în
Luxul tău de om unic. Sforâind viață, căutând ziua de mâine sub pleoape.
E frumos în visele tale. E viață. Dorințe și speranțe, o lume gândită de Cel care
A făcut din vise omul ideal, dragostea nesfârșită, somnul inimii care bate-n secunde.
Se intră în somn ca în suflet. Cu multă prețuire pentru orice e viu. Cu gândul că,
Dincolo de somn, există încă o zi și încă una. Se doarme pe viață precum un pisoi
Obosit și sătul de privit păsări în sosuri cerești. Totul e să iubești visul din somn!