Volumul Rîbnița însângerată. Mărturii din acele zile. Cu corespondență între supraviețuitori (Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2025), editat de Mihaela Gligor și Ofelia Thirer, se înscrie într-o direcție esențială a literaturii memorialistice și a istoriografiei contemporane: recuperarea experienței Holocaustului din spațiul românesc prin intermediul mărturiei directe. Cartea reprezintă un corpus documentar și narativ de primă importanță, reunind texte memorialistice, corespondență între supraviețuitori și studii introductive semnate de istorici precum Paul Shapiro.

• Lucrarea se înscrie în dezbaterea istoriografică privind specificul Holocaustului din România, conceptualizat fie ca „Holocaust la periferie” (după Wolfgang Benz și Brigitte Mihok), fie ca parte integrantă a „Holocaustului din Est”, în termenii lui Shapiro. Volumul reafirmă, cu forță documentară, faptul că politicile regimului condus de Ion Antonescu au contribuit la exterminarea sistematică a evreilor din Basarabia, Bucovina și Transnistria, în conexiune directă cu mecanismul genocidar al Germaniei naziste.
• Originalitatea cărții constă însă în relevarea unor cazuri mai puțin discutate: deportarea în Transnistria a unor evrei din Vechiul Regat și Transilvania, în special pe criterii politice (presupuse simpatii comuniste). Astfel, volumul aduce nuanțe importante asupra politicii antisemite românești, evidențiind caracterul ei uneori contradictoriu și arbitrar.
• Nucleul narativ al volumului este constituit din mărturiile și corespondența unor supraviețuitori: Pinhas Fischbach, Iosif Valter (Isac Walter), Matei Gall și Ihiel Benditer. Aceștia configurează, prin scrisul lor, o veritabilă comunitate a memoriei – „vapniarchiștii” – definită prin solidaritate, traumă comună și obligația morală a rememorării.
• Experiența lagărului de la Vapniarca și a închisorii de la Rîbnița este descrisă cu o luciditate marcată de proximitatea morții. Episodul masacrului din noaptea de 19–20 martie 1944, în urma căruia doar trei dintre cei 54 de deținuți au supraviețuit, capătă valoare de traumă fondatoare, reiterată obsesiv în corespondență. Memoria devine astfel nu doar rememorare, ci și formă de supraviețuire simbolică.
• Din perspectivă literară, volumul aparține genului literaturii testimoniale, în care granița dintre document și narațiune este deliberat estompată. Scrisorile și relatările supraviețuitorilor nu urmăresc estetizarea suferinței, ci transmiterea ei în forma cea mai autentică posibilă. În acest sens, ele se apropie de ceea ce Primo Levi definea drept „datoria de a depune mărturie”.
• Un aspect remarcabil este reflecția meta-narativă asupra dificultății de a scrie despre traumă. Scrisorile lui Matei Gall relevă tensiunea dintre experiența-limită și limbaj: cum poate fi transpusă în cuvinte degradarea fizică și psihică, cum poate fi comunicată experiența paraliziei provocate de alimentația toxică din lagăr? Aceste interogații situează volumul în proximitatea literaturii concentraționare europene, unde scrisul devine simultan act de cunoaștere și imposibilitate.
• Corespondența dintre supraviețuitori reflectă și dificultățile recuperării memoriei Holocaustului în România postcomunistă. Ezitările, controversele și întârzierile publicării unor astfel de mărturii indică un context cultural și politic adesea neprielnic asumării trecutului. În acest sens, volumul contribuie la constituirea unei „postmemorii” (în sensul teoretizat de Marianne Hirsch), oferind generațiilor ulterioare acces direct la experiența traumatică.
• Rîbnița însângerată este o lucrare de referință pentru studiul Holocaustului românesc și pentru literatura memorialistică. Ea îmbină rigoarea documentară cu forța emoțională a mărturiei, propunând o reflecție profundă asupra memoriei, suferinței și responsabilității istorice. Prin vocile supraviețuitorilor, volumul nu doar reconstituie un episod tragic, ci îl transformă într-un imperativ etic: acela de a nu uita.

Al.Florin ȚENE

• Bibliografie selectivă
• Gligor, Mihaela; Thirer, Ofelia (eds.), Rîbnița însângerată. Mărturii din acele zile, Oradea, Editura Ratio et Revelatio, 2025.
• Shapiro, Paul A., studiu introductiv în volumul citat.
• Benz, Wolfgang; Mihok, Brigitte, Holocaustul la periferie, studii comparative, Berlin, Metropol Verlag.
• Levi, Primo, Dacă acesta este un om, București, Editura Humanitas.
• Hirsch, Marianne, The Generation of Postmemory, New York, Columbia University Press, 2012.
• Ioanid, Radu, Holocaustul în România, București, Editura Polirom, 2006.
• Ancel, Jean, Transnistria 1941–1942. Istoria unei tragedii românești, București, Editura Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România.
• Shapiro, Paul A., Holocaustul din România: documente și interpretări, Washington / București.