Practica picturală a lui Lucian Brumă îi pune pe practicienii și teoreticienii de artă în fața conceptelor de metapictură, de mise-en-abyme (tehnică formală de plasare a unor copii mai mici de imagini în interiorul picturii, care pare să se repete la infinit), dar îi introduce și într-un discurs pictural experimental cu limbaj hibrid. Cercetările artistului vizează felul nostru de a vedea, de a percepe, moduri de lecturare a imaginilor și toți factorii ce pot interveni în aceste procese complexe.
Metapicturile lui Lucian Brumă, organizate în metacolecții, chestionează diferite moduri de a privi. Aceste serii de lucrări au fost prezentate în ultimii ani în trei expoziții în Iași și București, iar curatorii cu care artistul a lucrat sunt Cătălin Gheorghe și Irina Ungureanu.
Proiectul expozițional “METACOLECȚII 2.0” (ianuarie 2024) este a treia etapă a cercetării artistice începute în 2018, ce s-a concretizat treptat în expozițiile “SPUNE-MI CE VEZI: METACOLECȚII” (2023) și “ISTORII ACIDE ÎN VORTEXURI ÎNTRERUPTE” (2021).
Englezul John Berger, critic de artă și artist la rândul său, autorul celebrului eseu critic “Ways of Seeing”, pe baza căruia BBC a realizat documentarul cu același nume, vorbește printre altele despre faptul că “a vedea nu este niciodată o acțiune neutră, că percepțiile noastre sunt mai puțin spontane, iar modul cum privim este influențat de o serie de factori și de convenții culturale”.
Astfel „a privi este o alegere și nu vedem doar ceva, ci vedem relația între acel ceva și noi înșine”, susține Berger. Cu alte cuvinte, vedem totul cu o accentuată umbră de subiectivism, chiar și în momente în care încercăm să fim obiectivi. Nu vedem lucrurile cum sunt propriu-zis, ci cum se reflectă ele în ceea ce suntem. Același lucru văzut de mai mulți indivizi are un număr de interpretări și moduri de a fi privit egal cu numărul celor ce observă.
“Artistul problematizează diferitele moduri de a privi într-un sens ambivalent și atrage atenția că cel ce priveşte nu e doar spectatorul, ci el însuşi este privit, chestionat, provocat, într-un joc de percepţii atent orchestrate din culise de artist”, punctează Irina Ungureanu. Aceste serii de lucrări fac parte dintr-o amplă cercetare pentru teza de doctorat, susţinută în 2022 la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti.
Irina Ungureanu: “METACOLECȚII 2.0 reprezintă versiunea actualizată și extinsă a lucrului cu baze de date de imagini și colecții de resurse vizuale pe care le utilizez și reutilizez cu scopul de a obține noi imagini pictate, derivate din acestea. Dimensiunea meta a colecțiilor de imagini și implicit a discursului pictural vizează referința la importanța și rolul vizualului, deci al imaginii în contemporaneitate, precum și abundența acestora (a imaginilor) astăzi. Demersul artistic personal explorează și reflectă asupra naturii artei și a procesului artistic în sine, chestionând reprezentarea în sine, semnificația și percepția în artă. Din acest punct de vedere, preocuparea pentru practicile metapicturale includ elemente auto-reflexive, obținând o imagine a cărui subiect pictat este o altă imagine pictată anterior. Dacă în general, metapictura își propune să provoace gândirea critică cu privire la natura artei, să sublinieze aspecte ale reprezentării și să aducă în discuție întrebări despre cum percepem și interpretăm operele de artă, discursul propus explorează limitele și convențiile artei, îndemnând privitorii să reflecteze asupra propriei lor implicări în procesul de creație artistică și asupra modului în care văd și înțeleg arta.
Demersul de cercetare artistică, fundamentat pe investigarea temelor recurente în ultimii ani, respectiv moduri de a privi, lectura și percepe imaginea, este concretizat în această a treia ipostază de lucru cu imaginea, în cinci pânze de mari dimensiuni, o serie de pânze de dimensiuni mai mici și o instalație picturală care include colaj și intervenție pe obiecte ready-made. Continuând și suplimentând preocupările anterioare, expoziția actuală, lucrează cu principiile metapicturii, ca mecanism al înțelegerii mediului, dar și ca set de principii asociate situației contemporane a picturii.
Metapictura este, așadar, punctul nodal al cercetării pe care se articulează expoziția, într-un discurs care pare să privilegieze, în același timp, latura speculară a imaginii, orientată deopotrivă către interior și către exterior, așa cum o definea Victor Ieronim Stoichiță. (…) Pentru Lucian Brumă, pictura este un proces continuu care presupune recontextualizări permanente ale propriilor lucrări, reveniri, reașezări în straturi, recompuneri. Privit prin lentila trecutului, exercițiul acesta amintește de pentimenti (în italiană, termenul provine de la verbul pentirsi – a se căi), o tehnică prin care artiștii reveneau asupra propriei picturi, corijând imperfecțiunile sau structurând-o altfel.”
Cătălin Gheorghe, în contextul expoziției “ISTORII ACIDE ÎN VORTEXURI ÎNTRERUPTE” (mai 2021):
“Actul de a picta e similar actului scrierii, într-un limbaj comun celor care trăiesc dincolo de banalitatea ultimei realități.
Pictura lui Lucian Brumă se bazează pe un proces de cercetare, rafinat experimentală, care, la nivelul unei intenții primare, se acordă cu un interes de a explora diferite moduri de reprezentare a (auto)structurării memoriei, dar care, la nivelul unei receptări emancipate, rezonează cu intersectări empatice oricât de variabil emoționale. (…)
Pentru Lucian Brumă, fiecare strat de culoare, fragment de pânză și material pictural, supuse unor procese de testare și refuncționalizare prin recontextualizare, corespunde afirmării unei vârste, devoalării unei perioade, consemnării intime a unei istorii.
Pe o hârtie de filtru, acidul lasă o amprentă vizuală; similar, istoria poate reacționa printr-o chimie proprie față de modul său de consemnare. În concepția vorticistă, energia întretaie spațiul și partajează forme, creând patern-uri de unghiuri de vedere și linii de fugă. Lucian Brumă întrerupe procesul formării unei compoziții cu margini precise, suspendând marcarea temporalității înainte ca aciditatea istoriei să își facă efectul”.
Note din parcursul artistic
Lucian Brumă, originar din Bârlad, județul Vaslui, activează profesional în Iași, fiind asistent universitar la specializarea Pictură a Universității Naționale de Arte „George Enescu”. În 2022 și-a susținut doctoratul în Arte vizuale la Universitatea Națională de Arte din București.
Expozițiile personale cuprind Metacolecții 0.2 la Galeria Aparte, UNAGE Iași, 2023-2024; Spune-mi ce vezi: Metacolecții, curator Irina Ungureanu, Borderline Art Space, Iași, 2023; Acid Histories in Interrupted Vortexes, Galeria Aparte, Iași, 2021, No(w) Filters for Memory, Estopia Art Gallery, București, 2020, Mărturii ale unei vieți netrăite, Borderline Art Space, Iași, 2017, Think about the Box, Galeria Aparte, Iași, Samādhi, Galeriile Nicolae Tonitza, Bârlad, 2016 și Reguli în afara jocului, World Bank, București, 2014.
A participat la numeroase expoziții de grup precum Art Theorema #3, curatori Claudio Scorretti, Irina Ungureanu, Fondazione Imago Mundi – Gallerie delle Prigioni, Treviso, 2023, la Galeria Estopia (proiectele Innocence, 2021 și Blurred Is the New ID, 2020), București, 2020; Salonul anual ARTIS, 2019; Salonul de Desen, Accademia di Romania in Roma și Salonul Național de Artă Contemporană de la MNaR, București, în 2018; Erotica, Galeria Pallady, Iași, în 2017; Niveluri de realitate, Galeria Aparte, Iași, 2015 și nu numai.