Mi-ajunge doar să cred că te iubesc

În ochii tăi sclipește alt apus;
alt timp se curmă-n inima-cuirasă,
când acest râu, ce curge-n sens opus,
aduce umbra… umbra ta sticloasă.

Din vidul unde apa drept din cer
văd că se varsă (crug fără culoare)
și-ncep să simt, te simt chiar și-n eter,
primind răsfrângeri irizate, rare.

În acest loc aproape nefiresc,
când înțeleg talazuri prinse-n tală:
mi-ajunge doar să cred că te iubesc,
să pot să văd ființa ta reală.