MIC GHIOCEL
Pentru Victoraș și Mateiaș, cu dragoste de mamă…

Mic ghiocel, te fă un călător,
Te-apropie de cel ce-și caută o stea,
Eu n-am să plec, am să rămân cu dor
Și unde eu n-ajung, tu poate vei putea…

Mic ghiocel, tu singur poți străbate
Întinsele cărări, fără liman,
Când pustiit va fi și inima-i se zbate,
Tu să-i zâmbești și să-i răsari la geam…

Mic ghiocel, ești mesagerul blând,
Tu poți ajunge în grele depărtări,
Să-i stai în preajmă mai cu seamă când
Se va-ndoi de ale dorului chemări.

Mic ghiocel, mi-e greu să te trimit,
Dar și mai greu mi-ar fi să nu te las,
Când nu-i va fi ușor, să-i fii nedezlipit
Și, dacă va cădea, să-i fii întregul pas!