Ansamblul de valori materiale și spirituale produse pe teritoriul României, cultura română  s-a format pe parcursul a mai multe secole, având o istorie diversificată și tradiți aparte. Promovarea culturii române este necesară pentru conservarea adevăratelor valori și transmiterea lor generațiilor viitoare. Din 2010, în ziua de 15 Ianuarie este celebrată oficial Ziua Culturii Naționale, în onoarea zilei de naștere al lui Mihai Eminescu. C. Noica ne amintește că ”Eminescu este omul deplin al culturii naționale”. Duminică, 15 ianuarie 2023, la Biblioteca Municipală Drăgășani, a avut loc un eveniment cultural de mare amploare dedicat poetului Mihai Eminescu, la împlinirea a 173 de ani de la naștere precum și Zilei Naționale a Culturii. Prin poezie, muzică, evocări ale personalități scriitorului Mihai Eminescu, cei care au fost prezenți la Drăgășani, au petrecut clipe și momente deosebite, de calitate în compania invitaților din diferite zone ale țării: București, Pitești, Drăgănești-Olt, Slatina, Râmnicu -Vălcea, Lădești, Pitești, Ștefănești, etc. Membrii Asociației ”Rusidava Culturală”, ai Ligii Scriitorilor – Filiala Vâlcea au recitat din propria creație dar și din opera marelui poet. Scriitorii și jurnaliștii, membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, invitații domnului scriitor Marian Bărăscu au adus un frumos omagiu, ”Luceafărului poeziei românești”, Mihai Eminescu. Considerat de cititorii români și de critica literară drept cea mai importantă personalitate  poetică din literatura română, Mihai Eminescu a fost deopotrivă  poet, prozator și jurnalist.  A debutat în revista „Familia”, în 1866, cu poezia De-aș avea…, după ce în prealabil o elegie fără titlu, semnată de M. Eminovici și tipărită alături de alte șase poezii într-o broșură intitulată Laecrimioarele învățăceilor gimnaziaști de’n Cernăuți la mormântul prea iubitulu lor profesoriu Arune Pumnul, l-au făcut cunoscut unui public restrâns de cititori. Opera lui Eminescu conține și proză literară. Ea se regăsește în volumul al VII-lea, din 1977, al marii ediții speciale începute de criticul Perpessicius. Fragmentele în proză scrise de Mihai Eminescu se împart în antume (publicate de autorul însuși, în timpul vieții) și postume (publicate după moartea lui). Prozele antume cele mai cunoscute sunt nuvelele Sărmanul Dionis și Cezara. Dintre postume, cel mai cunoscut este un roman neterminat din tinerețe, Geniu pustiu, la care se adaugă numeroase alte povestiri, de obicei doar schițate de Eminescu. O altă faţetă a personalităţii lui Mihai Eminescu, atinsă şi aceasta de genialitate şi de cultura sa excepţională, este aceea de gazetar. Nevoit de împrejurari, la îndemnul lui Titu Maiorescu şi al lui Ioan Slavici, Eminescu se angajează, la “Timpul”, ca redactor, ulterior, intre 1880- 1881, redactor şef. Prin publicistica sa, Mihai Eminescu dorea să educe tânăra generaţie, în spiritul adevărului şi al valorilor autentice. El mărturisea că “Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte”. Mai puțin cunoscută și rar abordată este vocaţia filosofică a lui Mihai Eminescu, atât de marcantă încât ea a atras şi atenţia lui Emil Cioran, care de regulă refuza să se aplece prea mult asupra preocupărilor filosofice româneşti. Poetul nostru naţional a reuşit să arate că actul filosofic pur se realizează doar în momentul în care învăţăm să fim independenţi faţă de prejudecăţi şi orientaţi către o axiologie a vieţii interioare care contribuie la estetizarea lumii în care trăim. La treizeci de ani după plecarea în eternitate, în 1919, G. Ibrăileanu  îl evoca în acești termeni: „Eminescu este nu numai cel mai mare scriitor român. El este o apariție aproape inexplicabilă în literatura noastră. El a căzut în sărmana noastră literatură de la 1870 ca un meteor din alte lumi. Întâmplarea a făcut ca unul dintre cei mai mari poeți lirici ai secolului XIX-lea, secol atât de bogat, cel mai bogat în lirici, să se nască la noi”. Multe și alese sunt cuvintele pe care le-au folosit oamenii de cultură încercând să evoce valoarea inestimabilă a poetului și a operei sale.„Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre; o frunte înaltă, senină; nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căreia se vedea scrisul unor chinuri viitoare”, scria Ion Luca Caragiale despre poetul neamului românesc.La Drăgășani, într-o atmosferă de evervescență culturală, muzica și poezia au întregit ” clipa de frumoasă aducere aminte de poetul nepereche a carui opera invinge timpul, dupa cum afirma George Calinescu ”. Prezent la eveniment, domnul Nicolae Dinescu – președintele Uniunii Jurnaliștilor Profesioniști din România, Filiala Vâlcea a felicitat atât organizatorii cât și invitații.

Zenovia Zamfir