IARNA

Din cer, iarna fulgii-şi cerne
(Îngerii se bat cu perne…).
Blajin, Domnu-i mustră-n barbă:
-Măi, copii, voi n-aveţi treabă?!
Reci confeti de zăpadă
Nu mai contenesc să cadă
Învelind întreaga ţară
Cu o plapumă uşoară.
Doarme bobul de sub glie
Visând vara ce-o să vie.
Totul a încremenit
Feeric împodobit.
Cu podoabe de beteală
Codrul s-a gătit de gală,
De praf alb, rece, brumat
Scânteiază, argintat…
Vine crivăţul, acuşi
Prinde fulgii jucăuşi,
Cu plămânii lui de gheaţă
Suflând, troiene înalţă!
Lacul nu mai are val
Podit e- din mal în mal
Se ascunde, camuflat
De un abur îngheţat.
Iarna-general glumeţ
Ningându-mi pe epoleţi
Cu steluţe, imediat
Mă face al ei soldat!
…………………………..
În albul imaculat
Simt că răul a-ngheţat,
Sângele e mai fierbinte,
Speranţa se reaprinde.
Iarnă, ce frumoasă eşti
Cu sărbători de poveşti!

Mihai Horga, Roman, România