Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Minunea mea, Întrebări… (Ramona)

    Ramona-Mereu [320x200] Poezii scrise de Ramona Mereuță

    MINUMEA MEA
    Când şoapta dimineţii, cald pleoapa iţi alinǎ,
    Şi-n zâmbet iţi aprinde, culoare şi luminǎ,
    Privirea-ţi mǎ gǎseşte, iar ochi surâzǎtori,
    Imi dau aripe care, mǎ poartǎ cǎtre nori.

    Cu glas de clopoţei, mǎ chemi sǎ te dezmierd,
    Şi-n nori de fericire, parcǎ simt cǎ mǎ pierd,
    Iar viaţa prinde formǎ si capǎtǎ un rost,
    Lacrimi demult uscate, uitat-am cǎ au fost.

    Adorm şi mǎ trezesc cu chipul tǎu în gând,
    Când lumea se sfârşeşte, simt cǎ mai pot sǎ cânt ,
    Cǎci tu îmi dai putere, sǎ respir şi sǎ lupt,
    Iar pentru al tǎu zâmbet, şi munţii pot sǎ mut.

    Cu braţele-ţi micuţe, prinse în jurul meu,
    Simt cum mǎ-nalţ spre soare, şi trupu-mi mi-e de zeu,
    Şi nu am ce sǎ cer, si ce sǎ-mi mai doresc
    Când vocea îti şopteşte: ”ooo,mami….te ubesc!”

    INTREBĂRI
    Şi plouǎ…şi ninge..şi aeru-i rece,
    Şi caut..şi-aştept..,şi parcǎ nu trece..
    Durere, tǎcere, la ceas trist si greu,
    Mǎ-ntreb ce aştept parcǎ mereu.

    Un zâmbet, o şoaptǎ sau o chemare,
    Liniştea adâncǎ parcǎ mǎ doare,
    Şi printre nori grei,deşi şi reci,
    Mǎ-ntreb de ce vii, dacǎ vrei doar sǎ pleci.

    Pierdutǎ uşor, printre tristele şoapte,
    Prin vise ce-n mii de cioburi sunt sparte,
    Aş vrea doar sǎ ştiu, chiar de ţi-e greu,
    Cu ce am greşit? De ce am fost eu?

    O IUBIRE IMPOSIBILĂ
    Pe drumul nostru azi, soarele a apus,
    Şi nu va exista un mâine pentru noi,
    Necruţǎtor şi crud, destinul ne-a rǎpus
    Lǎsându-ne acum, atât de trişti şi goi.

    Cǎ ne topim de dor, şi ardem în tǎceri,
    Ne-ascundem sub potop de amintiri târzii,
    Cǎ eu te strig în vis, cǎ tu mǎ chemi, mǎ ceri,
    O recunosc şi eu , la fel cum tu o ştii.

    Regretele de azi ,mǎ frig în ceas târziu,
    Iar nopţile ma dor, în mersul lor suav,
    Cǎ lacrimi îţi ascunzi, chiar de-mi zâmbeşti, o ştiu,
    Şi cǎ ai vrea sǎ-mi simţi, şuviţa-mi pe obraz.

    Şi şti cǎ mǎ topesc, în mii de picuri mici,
    Iar soarele-mi pe cer, nicicând nu va mai fi,
    Şi ştiu cǎ tu te spargi, în mii de licurici,
    Blestemul meu şi-al tǎu: mereu ne vom iubi..



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5