Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Minunea mea, Întrebări… (Ramona)

Ramona-Mereu [320x200] Poezii scrise de Ramona Mereuță

MINUMEA MEA
Când şoapta dimineţii, cald pleoapa iţi alinǎ,
Şi-n zâmbet iţi aprinde, culoare şi luminǎ,
Privirea-ţi mǎ gǎseşte, iar ochi surâzǎtori,
Imi dau aripe care, mǎ poartǎ cǎtre nori.

Cu glas de clopoţei, mǎ chemi sǎ te dezmierd,
Şi-n nori de fericire, parcǎ simt cǎ mǎ pierd,
Iar viaţa prinde formǎ si capǎtǎ un rost,
Lacrimi demult uscate, uitat-am cǎ au fost.

Adorm şi mǎ trezesc cu chipul tǎu în gând,
Când lumea se sfârşeşte, simt cǎ mai pot sǎ cânt ,
Cǎci tu îmi dai putere, sǎ respir şi sǎ lupt,
Iar pentru al tǎu zâmbet, şi munţii pot sǎ mut.

Cu braţele-ţi micuţe, prinse în jurul meu,
Simt cum mǎ-nalţ spre soare, şi trupu-mi mi-e de zeu,
Şi nu am ce sǎ cer, si ce sǎ-mi mai doresc
Când vocea îti şopteşte: ”ooo,mami….te ubesc!”

INTREBĂRI
Şi plouǎ…şi ninge..şi aeru-i rece,
Şi caut..şi-aştept..,şi parcǎ nu trece..
Durere, tǎcere, la ceas trist si greu,
Mǎ-ntreb ce aştept parcǎ mereu.

Un zâmbet, o şoaptǎ sau o chemare,
Liniştea adâncǎ parcǎ mǎ doare,
Şi printre nori grei,deşi şi reci,
Mǎ-ntreb de ce vii, dacǎ vrei doar sǎ pleci.

Pierdutǎ uşor, printre tristele şoapte,
Prin vise ce-n mii de cioburi sunt sparte,
Aş vrea doar sǎ ştiu, chiar de ţi-e greu,
Cu ce am greşit? De ce am fost eu?

O IUBIRE IMPOSIBILĂ
Pe drumul nostru azi, soarele a apus,
Şi nu va exista un mâine pentru noi,
Necruţǎtor şi crud, destinul ne-a rǎpus
Lǎsându-ne acum, atât de trişti şi goi.

Cǎ ne topim de dor, şi ardem în tǎceri,
Ne-ascundem sub potop de amintiri târzii,
Cǎ eu te strig în vis, cǎ tu mǎ chemi, mǎ ceri,
O recunosc şi eu , la fel cum tu o ştii.

Regretele de azi ,mǎ frig în ceas târziu,
Iar nopţile ma dor, în mersul lor suav,
Cǎ lacrimi îţi ascunzi, chiar de-mi zâmbeşti, o ştiu,
Şi cǎ ai vrea sǎ-mi simţi, şuviţa-mi pe obraz.

Şi şti cǎ mǎ topesc, în mii de picuri mici,
Iar soarele-mi pe cer, nicicând nu va mai fi,
Şi ştiu cǎ tu te spargi, în mii de licurici,
Blestemul meu şi-al tǎu: mereu ne vom iubi..



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5