Despre Muzeul de Artă Nicolae Grigorescu din Mănăstirea Agapia, satul Agapia, comuna cu același nume, județul Neamț, maica Filofteia Grunzișor mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestuia.

– Maică Filofteia, care sunt statutul și istoricul acestei instituții muzeale?
– Muzeul de Artă Nicolae Grigorescu este integrat în Muzeul Bisericesc al Mănăstirii Agapia, care a fost înființat, ca o colecție de obiecte religioase, la inițiativa profesorului, istoricului de artă și bizantinologului Ion D. Ștefănescu [căsătorit cu Margareta (Mimi), fiica lui Alexandru Vlahuță], în 1927 și reorganizat în 1962.

– Descrieți, vă rog, spațiul expozițional.
– Sala dedicată artistului adăpostește 29 de lucrări ale sale (icoane, medalioane, portrete și peisaje), realizate, în special, în perioada 1858-1861, când a pictat biserica mănăstirii. Pot fi admirate o icoană realizată la vârsta de 13 ani (cei trei îngeri vizitându-l pe patriarhul Avraam la stejarul Mamvri de lângă Hebron), alta, executată la vârsta de 15 ani (Mântuitorul și femeia păcătoasă – Maria Magdalena), încă una, pictată la vârsta de 20 de ani (Maica Domnului cu Pruncul, înconjurată de cete de îngeri) – singura semnată, alta, asemănătoare (Maica Domnului cu Pruncul Iisus Hristos), încă una, similară (Maica Domnului și Pruncul, învăluiți de îngeri), inspirată după Madonna Sixtină a lui Rafael [Sanzio], alta, tot cu tematică religioasă (Mântuitorul plutind în nori și binecuvântând, încadrat de îngeri), încă una, de aceeași factură (Sfinții Mucenici Doctori fără de arginți Cosma și Damian), alta, oarecum specială (Pe Golgota – pregătirea Mântuitorului pentru a fi răstignit), pe care artistul a dăruit-o maicii starețe de la Agapia drept recunoștință pentru că l-a angajat să picteze biserica mănăstirii, încă șase icoane (Profeții Vechiului Testament), executate pe lemn pentru bisericuța din cimitir, trei medalioane (Sfânta Ecaterina, Sfânta Varvara și Maria Magdalena), utilizate le procesiuni religioase, o pictură pe pânză (Sfântul Aer sau punerea în mormânt a Mântuitorului), un portret al mitropolitului [Moldovei și Sucevei] Sofronie Miclescu, comandat de acesta, altul, al Margaretei Vlahuță, executat în 1902, o copie după portretul original al monahului Nectarie (tatăl lui Vlahuță) la vârsta de 100 de ani, pe care i-a împlinit în același an, încă unul, al Margaretei în copilărie, pictat de Ipolit Strâmbu, un portret al unui cerșetor breton, realizat în Bretania (Franța), un peisaj din Agapia (portița casei în care pictorul a locuit în anii în care a lucrat aici), precum și paleta lui din aceeași perioadă.

– Care a fost viața de familie a artistului?
– Nicolae Grigorescu, primul dintre fondatorii picturii române moderne, s-a născut la 15 mai 1838, în satul Pitaru [comuna Potlogi, plasa Titu], județul Dâmbovița [Principatul Țării Românești] și a murit la 21 iulie 1907, la Câmpina [plasa cu același nume, județul Prahova, Regatul României, unde a fost înmormântat la Cimitirul Bobâlna]. S-a căsătorit, cu o zi înainte de deces, la sfatul prietenilor lui (între care Vlahuță, [Ion Luca] Caragiale și [Barbu Ștefănescu] Delavrancea), cu menajera sa Maria [Marietta] Dáncs [Dancu sau Danciu], cu care a avut un fiu, Gheorghe. Acesta a fost căsătorit cu Ana [Anișoara] Vlahuță, fiica reputatului scriitor, și a avut doi fii [Nicolae (fără urmași) și Dinu (care a avut copii)] și două fiice [Niculina (fără urmași) și Ruxandra (măritată cu arhitectul Constantin Theodorescu, cu care a avut copii)].

– Există descendenți în viață ai pictorului?
– Trăiesc mai mulți, între care un stră-strănepot ce a urmat o carieră militară la București.

Florin Bălănescu