Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Muzeul de Cultură și Artă Religioasă din Borzești, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Muzeul de Cultură și Artă Religioasă din satul Borzești, orașul Onești, județul Bacău, muzeograful Ana Solomon mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestuia.

– Doamnă Ana Solomon, ce cuprinde această instituție muzeală?
– Muzeul a fost inaugurat în 1994 și funcționează în vechea școală locală [construită în 1838], care a fost transformată în două săli de expoziție. Acestea conțin 220 de obiecte din secolele XVII-XX, donate de biserici și mănăstiri din zona Văii Trotușului.

– Descrieți, vă rog, exponatele.
– Încăperile adăpostesc carte veche în limbile chirilică, română, slavonă și greacă, tipărite până în 1860, când s-a trecut la grafia latină (evanghelii, dintre care una, cu ferecătură, donată de familia lui Costache Negri, sinaxare, cazanii, biblii, anastasimatare [catavasiere], un triod și un octoih), manuscrise din veacul al XIX-lea cu muzică psaltică pe note bisericești, veșminte preoțești cu fir de aur și argint, bătătură din textile, paiete și șnururi, o catapeteasmă de acum 200 de ani, realizată în stil baroc moldovenesc, alta sculptată în stil popular, cu îmbinări din cuie de lemn, ilustrată cu Pomul Vieții și având înscrisă crucea grecească, încă una pictată în stil bizantin, uși împărătești din secolul al XIX-lea cu pictură de influență greacă, triptice din lemn din 1762, Năframa Veronicăi, icoane de lemn din veacul al XVIII-lea pictate în ulei și aurite, executate în stil bizantin sau cu influențe rusești, armenești și grecești, cruciulițe din lemn de tisă din secolul al XVIII-lea sculptate în basorelief și altorelief, o paletă pomelnic, obiecte de împărtășanie (copie, tăviță și steluță), vase liturgice din bronz, argint și argint aurit (un chivot din lemn de tisă din 1781, sculptat și pictat, altul de argint din veacul al XVIII-lea și potire cu lucrături în argint și filigran din perioada 1818-1855), policandre cu serafimi și heruvimi, paftale din argint aurit cu camee și perle, un colț dedicat domnitorului Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504], ctitorul bisericii alăturate [zidită în 1493 și 1494], traducerea pietrei de pisanie, cu veleatul 7002 [1494], scrisă în limba slavonă, unul dintre cele 16 vase de rezonanță din secolul al XV-lea care au fost zidite în cupole, un fragment din fresca interioară (Crucea Răstignirii), cu semnătura autografă în limba chirilică a pictorului, [monahul] Nifon Zugravul [de la Neamț], și harta Moldovei din vremea marelui voievod, având menționate bătăliile pe care acesta le-a purtat și o parte dintre bisericile și mănăstirile ce-i sunt atribuite.

– Al cui este mormântul aflat în cimitirul din curte?
– În dreapta lăcașului de cult, este înmormântată fiica lui Vasile Alecsandri, Maria [născută la 3/15 noiembrie 1857 și măritată, în 1877, cu Dimitrie A. Catargi], recăsătorită [în 1886] cu Gheorghe E. Bogdan, împreună cu care a locuit, aici, în conacul de pe moșia primită ca zestre de la tatăl ei, ce cuprindea tot satul. A murit în [16 decembrie] 1937, la Borzești, lăsând, cu limbă de moarte, să fie înhumată lângă Biserica Domnească.

Florin Bălănescu