Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Muzeul de Etnografie din Miroslava, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Muzeul de Etnografie din satul Miroslava, comuna cu același nume, județul Iași, profesorul Constantin Dumitru Bunea, inițiatorul colecțiilor, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestuia.

– Domnule Dumitru Bunea, ce cuprinde această instituție muzeală?
– Muzeul a fost inaugurat în mai 1980 și este amenajat în 12 săli ale Palatului Sturdza, monument istoric din secolul al XIX-lea, care găzduiește și biblioteca școlii [Liceul Tehnologic Agricol Olga Sturdza]. În cadrul celor șapte secții, sunt expuse piese etnografice legate de viața țăranului român din Moldova Centrală, majoritatea celor aproximativ 5.000 de exponate fiind strânse și donate de către elevi din 1975 până astăzi.

– Cum este structurată expoziția?
– La parter, primul sector include obiecte folosite în agricultura mare (plugărit) și elemente de uz gospodăresc. La etaj, a doua secțiune, documentară, cuprinde imagini privind activitățile agricole, a treia este destinată industriei casnice, a patra, situată în fostul salon al palatului, adăpostește costume populare (unele cu statut de unicat), a cincea înglobează creațiile celor cinci centre de ceramică manufacturată din județul Iași, a șasea încorporează articole din lemn de utilitate casnică, muzicală și de împodobit locuința, iar a șaptea integrează mărturii de istorie locală.

– Descrieți, vă rog, tipurile de exponate din muzeu.
– Din colecția de port popular, rețin atenția costumele din comuna Popricani [județul Iași] și din zona municipiului Iași, cele mai prețioase fiind lucrate din borangic, precum și brâie vechi sau cu tricolor. Industria casnică este exemplificată prin toată gama specifică, de la război de țesut și ițe pentru brâie până la echipamente agricole precum pluguri din lemn și metal. Dintre articolele din lemn destinate gospodăriei țărănești, familiei și evenimentelor din viața țăranului, cele mai interesante sunt instrumentele muzicale de tot felul. Mai pot fi văzute vase pentru depozitarea băuturilor (de exemplu, plosca românească în mai multe variante), două lăzi mari de Brașov și obiecte manufacturate din aramă (cum ar fi cazane pentru nevoile casnice). În tronsonul rezervat ceramicii, se evidențiază oalele de Miroslava, cele negre de Deleni [comună în județul Iași], cele roșii de Țibana [comună în același județ] și cele de Galata [cartier ieșean]. Secția de istorie prezintă fotografii, înscrisuri și dotări cu caracter militar, armament, instrumente de măsurat tradiționale (inclusiv ocaua lui Cuza), titluri de proprietate din 1922 încoace, bancnote și monede românești din ultimii 70 de ani, imagini, documente și publicații din perioada interbelică legate de școala noastră, manuale și caiete ale elevilor din aceiași ani, reproduceri după medalii pe care unitatea școlară le-a obținut de-a lungul timpului, precum și un portret al prințesei Olga Sturdza [cea din urmă proprietară aristocrată a palatului], binefăcătoarea școlii și a multor români din Moldova în vremuri grele.

Florin Bălănescu