Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Muzeul Feroviar din Făget, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Muzeul Feroviar din satul Făget, comuna Ghimeș-Făget, județul Bacău, proprietarul și custodele Bilibók Ágoston mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestuia.

– Domnule Bilibók Ágoston, cum a apărut ideea acestui muzeu?
– Mi-a plăcut istoria încă din copilărie și am început să colectez documentații fotografice și în scris de acum vreo 50 de ani, iar piese, scule și alte dispozitive feroviare am adunat din 1975. Am făcut schimburi de obiecte cu pasionați din Elveția (am cunoscut un mecanic de locomotivă de la căile ferate elvețiene), Ungaria (unde am întâlnit un coleg șef de gară), Germania și Slovacia, de la ei obținând, în ultimii doi ani, multe componente feroviare și documente extrem de valoroase de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe care nu m-am gândit că le voi căpăta vreodată. Astfel, după renovarea, în 2008, a Cantonului numărul 30, unde am lucrat și am locuit, am amenajat în el muzeul, inaugurat la 11 mai, același an, singura care m-a ajutat în acest demers fiind soția mea.

– Ce ați expus în cele două săli?
– Fotografiile și cărțile poștale provin din colecția mea particulară. Pe lângă acestea, pot fi văzute diplome, medalii, hărți feroviare, literatură de specialitate, documente de trecere a graniței, imagini cu personalul căii ferate din epocă, locomotive ale vremii și Depoul Ghimeș, legitimații, brevete și decorații ale unor cantonieri care au luptat pe frontul italian în Primul Război Mondial, un generator de curent electric, o lampă din dotarea lăcătușilor de revizie, adusă din Ungaria, piese utilizate la revizuirea bandajelor de la roțile vagoanelor, palete de îndrumare a trenurilor, un vagon cu peleți mici, folosit la transportul pietrei, semnale vizuale, un ceas electric de peron și altele gravate „C.F.R.” sau cu locomotive, un distribuitor Westinghouse, fabricat în Statele Unite și importat de Uzina de Vagoane [astăzi, Astra Vagoane] din Arad, tăblițe de vagoane din străinătate, felurite embleme și mărci, un semnal de alarmă, plăcuțe de identificare pentru locomotive, dintre care una fabricată la Manchester, încă una la Uzinele Schwarzkopf din Berlin și alta la Uzinele de Fier și Domeniile [în prezent, Uzina Constructoare de Mașini] Reșița, vitezometre (acum, denumite tahometre) de la locomotivele cu abur, cele marca Haushalter fiind destinate locomotivelor care circulau cu 100 km/h, cupoane de șină (Union din 1885 și Burger din Ungaria), un dispozitiv feroviar construit la Uzinele Krupp din Essen [Germania] și un altul fabricat la Reșița în 1892, tăblițe de vagoane din 1910 care au circulat în Volga Superioară, altele din Suedia (Falkenberg), Belgia, Franța, Germania, Ungaria și Slovacia, o capsă pocnitoare care se punea pe șine în caz de pericol, discuri folosite în Primul Război Mondial pentru camuflajul locomotivelor germane în timpul nopții, o lampă de peron și altele pentru semnalizare în spatele trenurilor, un telefon Ericsson din anii ’30, o scrumieră de vagon, o geantă de conductor, uniforme feroviare (unul dintre sacourile mele și altele din Ungaria, Germania și Cehoslovacia), șepci feroviare din nouă țări (cea mai veche, cu însemnele M.Á.V. [Căile Ferate de Stat Maghiare], datând dinainte de 1918) și petlițe pentru diferite funcții.

Florin Bălănescu