Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Muzeul Mănăstirii Cămârzani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Muzeul Mănăstirii Cămârzani din satul Cămârzani, comuna Vadu Moldovei, județul Suceava, profesorul Virginia Bârleanu, inițiatoarea colecțiilor, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestuia.

– Doamnă Virginia Bârleanu, cum a apărut această instituție muzeală?
– Exponatele au început să fie adunate din 1969, dar inițiativa înființării muzeului a prins contur odată cu redeschiderea schitului ca mănăstire de maici, în 1992, inaugurarea lui având loc în 2001.

– Descrieți, vă rog, spațiul expozițional.
– Muzeul are patru săli și un antreu, în care sunt expuse obiecte din diverse domenii – etnografie, meșteșugărie, religie, literatură, arheologie și istorie. Prima încăpere conține fotografii și citate ale Preasfințitului episcop Gherasim Putneanul, care a colectat multe dintre piesele expuse, câteva pietre de pe mormintele lui Emanoil Morțun și al soției sale Zoița, ctitorii mănăstirii, aflate în incinta ansamblului monahal, portrete ale acestora și costume populare din zonă, dintre care atrag atenția cămășile din pânză de bumbac. A doua cameră prezintă un interior țărănesc (incluzând costume naționale, sumane, un pat, un leagăn, o ladă de zestre, un stativ, un covor în culori naturale, un prosop de borangic și icoane vechi) și altul boieresc (cuprinzând mobilier vechi de peste un secol – un șifonier, o oglindă, o canapea, o masă, scaune sculptate, un scrin și o etajeră). În a treia sală, se află obiecte casnice și unelte care ilustrează meșteșugurile țărănești, cum ar fi cele pentru prelucrarea lânii, a inului și a cânepii (o roată de tors, vârtelnițe, ragile, melițe, sucale și piepteni pentru câlți), un instrument pentru confecționat frânghii, un altul pentru prinderea roiurilor de albine, un teasc de struguri, tesle de diferite dimensiuni, un baltag folosit de pădurari, o covată pentru pâine, pirostrii, o piuă, un voloc, oale de lut, donițe, căușe, linguri, linguroaie și un vas pentru separarea untului. A patra încăpere are o tematică religioasă, înglobând obiecte de cult, icoane, cărți vechi, documente, ordine, medalii, diplome și veșminte bisericești, un epitaf pictat de Epaminonda Bucevschi în 1884 și imagini ale mănăstirii. A cincea cameră este destinată literaturii, istoriei și arheologiei, unde se găsesc romane ale lui Mihail Sadoveanu, care a locuit, o scurtă perioadă, în timpul concentrărilor, la Movileni [sat în comuna Vadu Moldovei], câteva cioburi de ceramică dacică din Dealul [Movila] Cireșului, un fragment antic de conductă de la Probota [sat component al orașului Dolhasca], un vârf de lance la fel de vechi, o monedă dacică, altele din timpul Regelui Carol I, proiectile, puști, pistoale, baionete, căști și gamele din prima conflagrație mondială, un album cu fotografii ale veteranilor de război din zonă, decorații militare, ordine de luptă, un tablou al lui [Alexandru Ioan] Cuza, un portret al Reginei Maria, harta României din perioada 1878-1918 și două carpete persane foarte vechi.

– Ce v-a îndemnat să aveți această inițiativă?
– Am simțit că trebuie să fac ceva, pentru că se pierd tradițiile, obiceiurile și portul nostru popular, întreaga noastră moștenire de veacuri, care ne definește identitatea națională și de unde își trage seva neamul românesc.

Florin Bălănescu