Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Muzeul Școlii din Doagele, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Muzeul Școlii din satul Doagele, comuna Dragomirești, județul Vaslui, profesorul Mihai Grigore mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestuia.

– Domnule Mihai Grigore, când și cum a luat ființă acest muzeu?
– Demersul a fost inițiat cu aproape zece ani în urmă, când am început să strângem de la bătrânii satului obiecte păstrate din gospodăriile de altădată. Dincolo de utilitatea demonstrativă, exponatele ne ajută și la predarea unor lecții de limba română, în special a celor despre opera lui Ion Creangă.

– Ce v-a determinat să constituiți fondul muzeal?
– În primul rând, bucuria de a arăta și altora lucruri palpabile realizate de mâinile țăranilor, dar și dorința de a nu lăsa să se piardă tradițiile și meșteșugurile populare, cu atât mai mult cu cât meseriașii de altădată au dispărut, iar tinerii nu au mai învățat îndeletnicirile lor.

– Ce cuprinde spațiul expozițional?
– Printre obiectele prezentate, se află un război de țesut, cu uneltele aferente (vătale pentru prins spata prin care trec firele de urzeală, suveici, suluri, ițe și scripeți), o mașină de tors fibre de lână, in, cânepă și bumbac, fuse cu lână toarsă, un rășchitor, folosit la depănarea firelor textile de pe fus sau de pe ghem pentru a le face scul, o vârtelniță, utilizată pentru înfășurarea acelorași fire de pe scul pe un mosor sau pe o țeavă, câteva fofeze [lopățele de lemn], pe care se întinde tortul când este așezat pe vârtelniță, o letcă, folosită la obținerea țeviilor pentru țesut, o ragilă mare, alta mică [răgeluică], niște piepteni și câțiva fușalăi, toate utilizate la scărmănarea fuioarelor de cânepă, o țesătură de casă (țol, cum o numesc localnicii), niște gheme din cârpă, prosoape țesute de gospodinele satului, costume populare pentru bărbați, femei și copii, vechi de peste 100 de ani, un ciur din lut, la fel de vechi, un putinei în care era bătut laptele în vederea producerii untului, oale executate în zonă, o tiugă [tigvă] în care era dusă apă la câmp, un căuș pentru făină, niște linguri de lemn, un fier de călcat țărănesc, un cosor pentru tăiat mlajă, un stup (buduroi, cum îi spuneau bătrânii), o țeavă folosită la aducțiunile de apă, o icoană foarte veche, un tablou al lui [Alexandru Ioan] Cuza, reconstituit după 50 de ani de la domnia sa, și alte exponate similare.

Florin Bălănescu