Într-o cumpănă a dragostei m-am născut
De ieri.
Tot de ieri mi-am declanșat…
Două ierni și restul primăveri.
Mi-am construit o cetate de lut
Din lut prin lut spre Loteria lumii
Și lumea m-a recunoscut de-ndată
Și tot de-ndată m-a și uitat
Ca pe un simplu și veșnic vinovat

Cât de spirituală e socoteala unora!
Ei cred că eu nu sunt în stare să cred,
Dar eu aș crede ce cred ei…
și m-aș bucura pentru ei
În graba lor au pierdut speranța
O vor pe a mea și… încă ceva
Ceva ce încă nu pot a le da…
Din viața mea.

Ceva ce nu se cumpără sau nu se dă
O opțiune latentă de omenie particulară
Adică un sens fără sens, numai al meu
Ș-apăi știu și eu?
Poate că lumea nu se va opri la un hop așa de mic
Atât de mic
Încât lumina s-a stins
S-a stins lumina să ne vedem mai bine.

Bine că binele se mai găsește prin noi
Un bine de vânzare aplaudat
Aplaudat și chemat de popoare de sute de ani
Un bine ce a stat pe un raft uitat
Dar eu și voi l-am căutat
A fost pe nas în locul ochelarilor
Și nu e de văzut
Așa că m-am examinat prin extenuare

Am obosit să privesc
Să gust
Să vorbesc sau să țip
Să iubesc și să fiu iubit de ceilalți
….
Cred c-am uitat să trăiesc
Ș-atunci o să zic
,,M-am născut într-o cumpănă a dragostei”.

08-06-2022