Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Ne pierdem Omenia… (?!)

Autor: lnvitaţie la lectură

Ce vremuri am ajuns să mai trăim,
Cuvinte goale și blesteme adunăm
Ca mâine-n cei de lângă noi
Să le-aruncăm ca un șuvoi.

Și ce vrajbă-amară zugrăvim
Noi între noi, adânc să ne-ncolțim,
Să sfâșiem pe cel de-aproape
Ca nu cumva aproprierea să ne-ngroape.

Înflorește ura ca o primăvară
Cum înflorește apusu-n ceas de seară,
Omenia tristă spre ‘nalturi  zboară
Lăsând în urma-i doar ocară.

Să punem vorbe dulci în scenă,
Căci recile injurii și acuze
Se-aseamănă c-un scâncet de hienă
Ce naște ecouri de obuze.

Buzele de le deschidem –
O binecuvântare, să aprindem
O speranță, cât un bob de nisip,
Poate să mai luminăm un chip…

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare