„Necesitatea logicii în interpretarea unor evenimente istorice”
Analiza construcţiei Podului lui Traian

Studiind unele evenimente din istoria locuitorilor din spaţiul –carpato-danubiano –pontic am observnt că, uneori, istoricii nu interpretează logic unele evenimente, fapte şi lucruri întâmplate în istoria acestor locuri.

Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă logica, şi istoria acesteia, pentru a vă înlesni, dragi cititori, cunoaşterea istoriei unui obiectiv de la Istru ( Danubius, Dunăre), am să vă relatez unele amănunte despre logică care este știinta al cărui obiect este stabilirea condiţiilor corectitudini gândirii, a formelor şi legilor generale ale raţionării juste, conforme prin ordinea ideilor cu organizarea legică a relațiilor obiective. In stabilirea acestor condiţii, logica face abstracţie de conţinutul concret al diverselor noastre idei, fiind în acest sens o ştiința formală, analoagă cu gramatica sau cu geometria.

Aşa, de pilda, ea se ocupă cu noţiunea sau cu judecata în genere şi cu o anumită noţiune sau judecată determinată concret. Logica se împarte în trei ramuri mari: a) logica clasică (formal filozofică), b) logica matematică (simbolică, numită şi logistica) si c) logica dialectică.

Logica clasică şi logica matematică expun formele si legile gândiri concrete în momentul relativei lor stabilităţi, în timp ce logica dialectică le expune în procesul mişcării şi dezvoltării, al dialecticii lor.

Logica clasica si logica matematică expun formele şi legile gândiri concrete în momentul relativei lor stabilităţi, în timp ce logica dialectică le expune în procesul mişcarii şi dezvoltării, al dialecticii lor.

De aceea logica clasică şi logica matematică sunt subordonate, prin natura lor, logici dialectice, pe baza faptului că stabilitatea, în genere, este relativă faţa de caracterul absolut al mişcării şi, ca atare, prin natura ei, subordonată acesteia.

Logica clasică (logica de tradiţie aristotelica) studiaza notiunea, judecata, ca raport între noţiuni, si raţionamentul, ca raport între judecăţi. Ceea ce caracterizează logica clasica este relevarea raportului de determinare de la general la particular, de la gen la specie, generalul si esenţialul fiind considerate fundamentele pentru o cunoastere stiinţifică veritabila.

Am făcut această incursiune în elementele principale ale Logicii, pentru a se înţelege mai bine relatarea mea de mai jos.În baza logicii clasice voi analiza construcţia aşa zisului Pot al lui Apollodor din Damasc de peste Dunăre. Analiza mea nu dorește să oscileze între logic şi ilogic.În lumina logicii adevărul istoric cred că este de partea mea.Aşa cum se relatează în istoria clasică a românilor se stipulează că acest pod a fost construit în perioada anilor 103-105 de către arhitectul Apollodor din Damasc, pentru ca Traian să reuşească să treacă armatele sale peste Dunăre cu scopul de a cuceri Dacia, în dorinţa sa de a o transforma în provincie romană.

Această construcţie a fost considerată cel mai lung pod din Imperiul Roman. Însă, analizând logic construcţia Podului vedem că nu a ajuns până la noi niciun document în care să se specifice construcţia acestui pod, nici în folclor, nici epigrafic, sau în literatură nu a rămas nimic.

Se cunoaşte faptul că în urma victoriei lui Traian pe pământul Daciei, din timpul celor două războaie, 101-102 şi 104-105, s-a construit în piatră Columna lui Traian de la Roma, care relatează, pas cu pas, momentele celor două războaie.Această Columnă a lui Traian a fost construită de Apollodor din Damasc. În lumina logicii acesta ar fi trebuit să imortalizeze pe monument şi construcţia podului de peste Dunăre, aşa cum se spune, construit de el..Dar…acest eveniment şi monumentalitatea Podului nu apare pe monumental de la Roma.În mândra Împăratului şi al constructorului ar fi trebuit să fie inscripţionat pe monument şi această mare realizare. În acest context, se pare, în lumina logicii, este că podul de peste Dunăre nu a fost construit de romani.

În sprijinul afirmaţiilor mele aduc o baladă populară din folclorul aromân în care se vorbeşte despre construcţia podului de care facem vorbire.Balada se numeşte ”Puntea din artă “, în care ne vorbeşte, valorificând probabil, o legendă mai veche, despre trei meşteri constructori iscusiţi care au muncit la construcţia unui pod peste Dunăre timp de şase ani.

Logica noastră concordă cu cercetările de astăzi, având în vedere că Burebista era stăpân şi pe teritoriile de peste Dunăre. În lumina acestei evidenţe este de la sine înţeles că Burebista trecea Dunărea când dorea.

Revenind la logică putem spune: 1. În primul rând este absolut ilogic ca romanii să fi putut construi podul de la Drobeta într-un răstimp atât de scurt (numai 2 ani) în condiţiile în care unul dintre maluri se afla încă în stăpânirea dacilor! 2. În al doilea rând este absolut ilogic ca Decebal, pentru care libertatea poporului său era mai presus de orice altceva să stea cu mâinile în sân si să privească cum se construieşte un pod care punea în pericol însăşi existenţa statului dac! 3. În al treilea rând afirmaţia este ilogica întrucât cercetări efectuate de către ingineri au pus în evidenţă faptul că, cu tehnica actuală şi pe vreme de pace, sunt necesari cca. 5 ani pentru finalizarea unei asemenea constructii ! Atunci era război! Iar Traian nu era un copil care se juca de-a războiul să nu-și dea seama că-şi decimează armata în van urmărind finalizarea acestui proiect. Tocmai de aceea pe Columnă armata romană trece pe un pod de vase!

Necesitate care se impunea având în vedere faptul că Imperiul Roman încerca să-si extindă dominaţia în sudul Dunarii ! Prin urmare, este logic şi de bun simt să conchidem că, Burebista este constructorul podului de la Drobeta.  Apollodor doar a refăcut partea de lemnărie a podului pentru ca Traian să poată avea o cale mai facila pentru a jefui Dacia de toate bogătiile ei! Dar ce se întâmplase cu podul în ajunul ocupatiei romane? Decebal, strateg vestit, surprins de atacul romanilor, distruge lemnăria podului. Faptul pare a fi atestat de bucățile de bârne arse aflate la faţa locului pe fundul apei conservate de depunerile aluvionare.

Deci, pentru a frâna în oarecare măsură invazia romană, Decebal, din necesități de strategie militară, distruge opera înaintaşului său, Burebista. Aceasta va fi refăcută de un alt dac, de această dată împărat al Bizanţului, anume Constantin cel Mare, născut în oraşul Nis, aflat azi în Bulgaria! Nu ar fi cazul să reconsiderăm ignoranţa cu care privim realizarile stramoșilor nostri?!

Concluzionăm că logica e necesară şi în interpretarea evenimentelor istorice.

  Al.Florin ŢENE