NEÎNDOIOS nimic nu stăpânesc,
îmi trec stele galbene prin sânge,
eu dansez, cu cartea-mbătrânesc,
ZIDUL PLÂNGERII mă cheamă și mă strânge,
iar pustiul ce l-am străbătut
a-nflorit, a dar fructe de aur,
secolul din trupul meu a rupt,
dar sunt veșnic cum este și valul,
nume port morminte-cenușar,
n-am pus ăncă doliul pe retină,
inima îmi bate mult mai rar,
când m-apropii tot mai mult de TINE.
BORIS MARIAN
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania