NEÎNDOIOS

NEÎNDOIOS  nimic nu stăpânesc,
îmi trec stele galbene prin sânge,
eu dansez, cu cartea-mbătrânesc,
ZIDUL PLÂNGERII  mă cheamă și mă strânge,
iar pustiul  ce l-am străbătut
a-nflorit, a dar fructe de aur,
secolul  din trupul meu a rupt,
dar sunt veșnic cum este și valul,
nume port  morminte-cenușar,
n-am pus ăncă doliul pe retină,
inima îmi bate mult mai rar,
când m-apropii tot mai mult de  TINE.
BORIS MARIAN