Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.
Nici „dacă” şi nici ,”poate”
/ 10 mart. 2009
Atât de mult încât mi-aş dori sǎ mǎ fi nǎscut mai devreme. Sau de-aici încolo.
Atât de mult încât mi-aş dori sǎ nu existe noapte, decât zi. Sau poate numai zile. Cǎlduroase, zgomotoase, aglomerate, încǎrcate.
Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ nu existe somn. Sǎ nu mai fie vise.
Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ nu existe gânduri. Memorie. Amintiri. Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ fii de sticlǎ. Sau hârtie.
Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ nu te ştiu vreodatǎ. Sǎ nu te uit.
Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ n-am miros. Sau mâini sǎ te ating. Sau tu sǎ fii mereu departe. Prea departe.
Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ nu te-aud. Şi nici vreodatǎ sǎ te-ascult.
Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ nu pot scrie. Niciun rând.
Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ fiu de piatrǎ. Rece. Crudǎ. Ascuţitǎ. Şi bǎtrânǎ.
Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ nu fiu eu. Sǎ fiu parfum. Ca eu sǎ fiu mirosul tǎu. Sǎ-ţi fiu eu piept şi inima-ţi sǎ batǎ-n mine.
Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ n-am nimic. Sǎ pot fugi departe. Sǎ nu mǎ ţii cu amintirea ta. Aici sau departe.
Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ fiu izvor. Ca sǎ citesc din tine.
Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ nu existe „poate”. Şi nici „dacǎ”…