Nicolae Dabija
Romanul unui destin uman
         Personalitate complexă a literaturii românești din Basarabia,  și nu numai, înzestrat cu o aleasă vocație de om al literelor, Nicolae Dabija este scriitorul model pentru generația sa și pentru cele care vor urma.

A scris peste 8o de volume de poezie, ,,vrând să măsoare cu iubire veșnicia”. Dar este și un prozator de excepție care a cucerit cititorii și a adunat numeroase reacții pozitive din partea criticii literare. Romanul,,Tema pentru acasă ” a apărut în anul 2009 și a ajuns în 2024 la cea de-a opta ediție, fiind tradus în mai multe limbi de circulație internațională. Nu știu dacă am avut vreodată ocazia să citesc cu atâta pasiune o asemenea carte, s-o parcurg pe nerăsuflate și  să trăiesc emoția unei adevărate opere de artă. Subiectul abordat este drama deportaților basarabeni,  care au trăit supliciile regimului stalinist, pentru că au gândit altfel decât li se cerea. Autorul reușește să transforme acest subiect într-o poveste de dragoste, devenind un roman al destinului uman. Profesorul Mihai Ulmu este arestat în timpul lecției de limba română, pentru că și-a asumat vina de a înlătura portretul lui I.V.Stalin de pe peretele clasei, înlocuindu-l cu cel al lui Mihai Eminescu. De fapt, acțiunea este săvârșită de către elevii lui din clasa a XII-a de la Liceul din satul Poiana, care considerau că portretul poetului este mai important decât cel al tiranului comunist. Era în ziua când profesorul le dăduse elevilor săi tema pentru acasă :,,A fi om în viață e o artă sau un destin ?! Anchetatorii n-au  pregetat să-l acuze că este un dușman al poporului, spion al seviiciilor secrete românești și străine : ,, Ticălosule ! Ia zi, de ce ți-ai bătut joc de conducătorul mondial al popoarelor? Așa cum i-ai scos tu ochii din portret, așa am să ți-i scot eu pe ai tăi acușica ”. Mihai Ulmu este condamnat la 25 de ani muncă silnică și trimis în lagărul siberian Zarianka. Una dintre liceene, Maria Răzeșu, îndrăgostită în secret de profesorul său, este hotărâtă să meargă în căutarea lui  și, ,,dacă o fi, chiar și până la capătul pământului ”. Nu știa unde pleacă și ce o așteaptă, dar știa că trebuie să-și urmeze o chemare a inimii, pe care o identifica cu însuși destinul ei. Își pregătește drumul încă de acasă, știind că va trebui să parcurgă mii de kilometri. Pornește fără ezitare în căutarea lui Mihai, ca să-l salveze și să-i dăruiască marea ei iubire. Trece peste multe încercări imprevizibile, reușind să ajungă într-un orășel din apropierea penitenciarului Zarianka, unde  își închiriază o cameră într-o căsuță de bârne în care locuia  o văduvă de miner. De aici îi urmărește zilnic pe deținuți când pleacă ori când se întorc de la muncă și, printre ei îl vede și pe Mihai, ,,slăbit, palid, obosit, îmbrăcat într-o zeghe vărgată, pe care observă și un număr – M1-315. Pentru a fi cât mai aproape de el, se angajează spălătoreasă în penitenciar și pune la cale evadarea lui Mihai în cele mai mici detalii. Planul Mariei reușise și, pentru câteva momente, amândoi sunt liberi, urcând prin munții stâncoși, acoperiți cu păduri neumblate de om., cu gândul că vor ajunge în Alaska. Pe drum au reușit  să se cunoască mai bine și chiar să-și împărtășească sentimentele. Maria îl cere în căsătorie, pentru că așa este datina la ea în sat :,, Credeți că aș fi făcut eu acest drum lung dacă nu vă alegeam să fiți ursitul meu ? ! ” spune ea la un moment dat și desface palma în care se aflau două inele împletite din fire de iarbă pe care le pregătise pe ascuns. Dar bucuria lor este de scurtă durată, pentru că paznicii din penitenciar erau pe urmele lor. După șapte zile de mers pe munte, ce doi fugari sunt prinși și duși în fața judecătorului. Lui Mihai i se mai adaugă pentru evadare încă 25 de ani, iar Maria este condamnată la 10 ani închisoare pentru complicitate. După mai multe luni de despărțire, urmează cea de-a doua evadare, plănuită acum de Mihai,  care își pune în primejdie  viața lui și a Mariei, dar foarte importantă pentru amândoi, ca pruncul lor să se nască liber. Ajunși în creierul munților, Maria naște pe un pat de frunze, sub copacii înalți până la cer, fiind asistată de propriul ei soț. Îi vor pune numele Mircea. Din nou sunt prinși și întemnițați. Când băiatul lor împlinise 2 ani , Maria îi tatuează numele codificat, mai sus de cot, pe brațul stâng, știind că va fi dus, după legile penitenciarului, la o creșă, apoi, la 6 ani, într-un orfelinat. Despărțirea de băiatul ei devine insuportabilă. Peste creșa în care a fost dus bântuie tifosul și copiii mor pe capete. Vrând să ajungă acolo, Maria este împușcată de către un gardian în întunericul nopții. Deși rănită grav, reușește să-și salveze copilul, dar se stinge din viață. Moartea lui Stalin aduce libertatea tuturor celor întemnițați. Mihai află cele întâmplate cu soția sa și pleacă în căutarea lui Mircea pe care îl descoperă  după tatuaj la orfelinatul din Nadrecinoe. După 13 ani de detenție, de mână cu fiul său și al Mariei, se întoarce în satul Poiana, unde  își regăsește clasa ,,căruntă ”, cu tema de acasă în tot felul îndeplinită. Prin forța talentului său nativ, Nicolae Dabija realizează un adevărat roman-artă, în care ficțiunea se prezintă atât de viguroasă și veridică, încât concurează cu cele mai crude date ale realității evocate. El descrie o întreagă galerie de personaje, intelectuali din toate domeniile sociale și din întregul spațiu sovietic, unele reale, ca poetul Mendelstam, altele imaginare. Capitolele intitulate ,,Primul sărut ” și ,,Nuntă în taiga ” au o putere sentimentală aparte. Pe lângă episoadele unei iubiri demne de capodoperele literaturii universale, cartea cuprinde scene dintr-o viață de iad, trăită în gulagurile sovietice, este o adevărată biblie a suferinței basarabene, o pledoarie împotriva totalitarismului. Chipul Mariei Răzeșu este atât de puternic reliefat încât poate fi pus alături de cel al Vitoriei Lipan , având aceeași intuiție feminină, aceeași tărie de caracter, aceeași consecvență și perseverență, iar Mihai, un personaj model pentru umanitate. Farmecul epic și caratele superioare ale limbajului, dau narațiunii o cursivitate uluitoare, iar lecturii o savoare din cele mai plăcute. Dincolo de dimensiunile hidoase ale răutății , romanul ,,Tema pentru acasă ” este un uriaș poem despre forța și triumful iubirii.

Mircea Daroși