Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
NICU MURGĂȘANU: – ”Ce-am așteptat atunci în decembrie 1989, aștept și astăzi…O LUME MAI BUNĂ”
- IOAN VASIU: – Domnule Nicu Murgășanu, ne cunoaștem de mulți ani și de ceea îmi permit să-ți vorbesc la persoana a doua. Te rog să-ți amintești când și unde ai debutat, ca scriitor.
NICU MURGĂȘANU: – Debutul meu în presa literară a avut loc în anul 1982, în revista „Transilvania”. Am publicat apoi în revistele literare „Orizont”, „Tribuna”, şi „Transilvania”, dar și în „Mantaua lui Gogol”, „Paşii profetului” şi în ziarul „Unirea”.- I.V.: Știu că ai fost inclus în câteva antologii de poezie.
- N.M.: – Iată care sunt titlurile respectivelor antologii în care au fost incluse și unele scrieri de-ale mele:
- – „Poarta inimii” – 1981; „Festivalul Blaga” – 1982, 1983, 1985; „În miezul unui ev aprins” – 1983; „Poezia iubirii” – 2012; „Insomnii mătăsoase” – 2012; „Insomnii mătăsoase” – 2013; „Suflet românesc” – 2013; „Carraria” – 2013.
- I.V.: – În decursul anilor ai fost laureat al unor concursuri şi festivaluri naţionale de poezie. Amintește cele mai importante.
- N.M.: – Ai dreptate. Sunt bucuros să le amintesc aici: „Imnul vârstelor de aur” de la Tg.-Jiu – 1981; Festivalul „Lucian Blaga” de la Sebeş – 1982; „Sub flamuri” de la Deva – I983 și „Suflet românesc” de la Tg.-Jiu – 2012.
- I.V.: – Despre activitatea jurnalistică pe care ai desfășurat-o ce mărturisiri poți să faci în câteva propoziții ?
- N.M.: – În data de 12 februarie 1990 am ieșit pe piața presei libere din România, cu săptămânalul „A C U M”, neînregimentat politic. Periodicul a rezistat pe piaţă doi ani și jumătate. A fost cea mai frumoasă parte a vieții mele și cea mai profitabilă investiție sentimentală și materială.
- După „moartea” săptamănalului „ACUM”, o perioadă am colaborat și publicat în ziarele naționale „Evenimentul Zilei”, „Jurnalul Național” și în ziarul județean „Unirea”de la Alba Iulia. Trebuie să apun , pentru cei care mă cunosc mai puțin, că am fost și sunt implicat în viața culturală a orașului Alba Iulia, a județului Alba și chiar la nivel național.
- I.V. : – Ai fost și rămâi unul dintre cei mai cunoscuți revoluționari din județul Alba. Te rog să detaliezi puțin această latură din biografia ta.
- N.M.: – Era decembrie 1989 și se apropia CRĂCIUNUL. Toţi eram înfriguraţi şi aproape înfometaţi, eram trişti şi deprimaţi, visam căldură în apartamente şi apă caldă în vană. Căutam prin magazine săpunuri, detergenţi, portocale, banane, carne şi pâine, voiam ouă, lapte şi unt, ne săturasem de beznă, uram cozile interminabile şi cartelele care ne dădeau dreptul să mâncăm atât cât să nu murim, detestam securitatea represivă şi partidul comunist, voiam să ne mişcam şi să gândim liberi, ascultam “Europa Libera” în surdină şi speram… În dimineaţa de 22 decembrie 1989, SPERANȚA, frigul şi foamea ne-au scos din case pe străzi, cu un curaj inconştient şi nebun. Timişoara vuia, ţara fierbea, în Europa sistemul comunist căzuse, zarurile fuseseră aruncate.
- Era rândul nostru şi rând pe rând ne-am încolonat, nu la comandă, ci spontan şi voluntar, am ieşit în stradă să ne cerem drepturile, convinşi că vom întoarce o filă în cartea neamului. Erau destule semne din afară (Radio Europa Liberă) şi din interior, că acel copac numit COMUNISM se va rupe. Semne din interior veneau inclusiv de la activiştii şi propagandiştii sistemului politic de atunci.
- În acea dimineață m-am încolonat lângă ceilalţi și am ajuns în fața Comitetului Județean de Partid (actualul Consiliu Județean și Prefectură), și pentru câteva momente, când am văzut țeava unei mitraliere la una din ferestre, m-a încercat un sentiment de spaimă, am simțit frica de gloanțe, teama că voi muri. Am vrut să fug nu de frica morţii, ci pentru gândul la cele două fete ale mele, micuţe atunci. Ce mai puteau face ele cu un tată mort ?! Sincer, am vrut să ies şi să fug, dar nu reuşeam, eram om lângă om, umăr lângă umăr.
- Emulația, entuziasmul general al celor din jurul meu, care strigau „Ceaușescu pică”, mi-au dat curaj, și la început cu teamă am scos din buzunar acel aparat de fotografiat, „mic și deștept” pentru acele vremuri, un „Canon” adus pe sub mână de un prieten stabilit în Germania.
- Am fost luat de guler de câteva ori, am fost pe aproape să fiu bătut, dar norocul meu că erau şi oameni care mă cunoşteau şi au strigat că sunt de-al lor. Personaje importante atunci au fost toți care-au ieșit în stradă, inclusiv cei care n-au fost, dar în sufletul lor era revoluție. Cu ochii minții revăd balcoanele cu oameni care plângeau și aplaudau coloana noastră, a manifestanților.
- Aparatul de fotografiat cu care am imortalizat parte din acele momente, la cerere l-am donat ca obiect de patrimoniu, Muzeului Național al Unirii Alba Iulia.
- Presa post-decembristă m-a botezat „fotograf de revoluție”. Nu eram fotograf și nici jurnalist de profesie. Eram șef de birou desfacere la Intreprinderea de Industrializare a Laptelui Alba. Vocația de jurnalist am descoperit-o în zilele următoare, când am pus bazele periodicului „A C U M”, împreună cu prietenul Radu Matei Todoran. Săptămânalul „ACUM” a fost prima publicație de presă liberă din Alba și printre primele din țară, publicație dependentă numai de cititori și neimplicată politic.
- Am fost întrebat ce-am așteptat atunci și dacă am regrete. Regrete?!… – poate faptul că în percepția mea timpul stă pe loc și noi trecem prea repede prin el. Nu regret că n-am intrat în politică, nu regret că nu am „certificat de revoluționar”, acea bucată de hârtie dată multor impostori care s-au bucurat și se bucură de facilitățile ei.
- Așteptări ?!… – ce-am așteptat atunci în decembrie 1989, aștept și astăzi…
- O LUME MAI BUNĂ !
- Interviu de Ioan Vasiu / UZPR
Articole asemănătoare
- SĂ MERGEM LA ALBA IULIA
- MIHAI PETREUȘ: ”Încă de tânăr am îndrăgit folclorul și nu cred că aș fi putut face altceva mai bine decât a cânta”
- Tîrgul de fete de pe Muntele Găina
- SCRIITORII DIASPOREI. CARMEN CRISTINA OLTEAN , CANADA
- D. M. GAFTONEANU – LAUREAT LA FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ,,MIHAI EMINESCU”
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania