Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Nori negri dinspre Apus și peste creștinătate

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.10 (142), Octombrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Nori negri dinspre Apus și peste creștinătate

Primit pentru publicare: 26 Oct. 2020
Autor: Vasile GĂUREAN, Bistrița
Publicat: 29 Oct.  2020

© Vasile Găurean, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Nori negri dinspre Apus și peste creștinătate

      

În  condițiile în care virusul  Covid-19 ia cu asalt țările europene și întreaga umanitate, refugierea în spiritualitate pare omului de rând, ca și intelectualului, unul din puținele sanctuare de liniște. Din păcate, motivele de bucurii par să se îndepărteze precum zilele de vară.

    Nu de multă vreme ne-am întristat când sultanul de la Istanbul a pus stăpânire pe simbolul creștinătății bizantine, Sfânta Sofia, cu tacita încuviințare a celuilalt sultan/țar de la Kremlin.

    Nemulțumită că Rusia i-a răpit Crimeea și  susține regiunile separatiste  din Est, Ucraina a hotărât să se despartă religios de vecinul rus dușmănos, cerând Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol autocefalia (independența religioasă)  față de Patriarhul Moscovei și întregii Rusii. Răzbunător cum îl știm, Putin a permis lui Erdogan (tacit, desigur) să–și împlinească o veche și nedreaptă visare: să pună mâna pe Sfânta Sofia, deși are destule moschei care au încercat să imite falnica Agia Sofia. Unde este acel Putin care se poza în protectorul creștinilor năpăstuiți din Orient? „E o problemă internă a Turciei”- a glăsuit încet, țarul, iar în Europa creștină, murmurele de protest s-au stins repede, întru-n bocet de neputință.

   Mai recent, Părintele Francisc al Romei a reînnoit înțelegerile cu dictatura de la Beijing, deși preoții de acolo și toate denominațiunile creștine se plâng de marginalizare și prigoană fățișă ori ascunsă.

   Toate ca toate, dar cea mai mare mâhnire o provoacă creștinilor situația Bisericii romano-catolice, unde mulți înalți prelați  acuză papalitatea de erezii și chiar intenții de schismă. Multele derapaje, unele de-a dreptul incredibile ale Părintelui Francisc Bergoglio, lansate  și apoi retrase cu jumătate de gură, au născut și nasc confuzie, dezorientare sau nesfârșită mirare. Precum Iannus, zeul  latin, Părintele Romei are o față publică și una privată, zgomotos arătată de presă.

   Nu cu multe zile în urmă l-am putut vedea  în rugăciune comună „pentru pace” cu musulmani, iudei, budhiști, șintoiști. Vizita ce o făcuse în Dubai și enciclica succedantă: „Fratelli tutti”, marchează o bornă, ca și rugăciunile alături de șamanii din Amazonia(Pachmania). Negreșit că, dacă creștinii din primele veacuri ar fi acceptat și ei să se ia de gât cu păgânii și să se roage pentru pacea Imperiului (totdeauna necesară, desigur), ca  și alte imperative, n-ar mai fi fost atât de prigoniți și martirizați.

   Afirmații ce nu le putem scrie (de rușine) despre HRISTOS Domnul și Dumnezeul nostru, despre Sfânta Scriptură  (ce er trebui relativizată și rescrisă), lasă pe credincioșii Apusului muți de uimire. Nu este de mirare că Biserica greco-catolică a Ucrainei a excomunicat încă  de mult pe Papa Francisc și un grup masiv de cardinali, pentru afirmații absolut aiuritoare.

  Încă de la venirea la Roma, Arhiepiscopul argentinian s-a vădit a fi un adept al neomarxismului, stângii  „ultraprogresiste”, drept pentru care o Biserică precum cea a Bulgariei, nu a vrut să fie în comuniune de rugăciune  cu Părintele Francisc cu ocazia vizitei făcute la Sofia, spre deosebire de România, care l-a primit cu frățietate (mai ales fiindcă avem în Italia o numeroasă comunitate de români ortodocși).

   Recentul film „Francesco” proiectat la Festivalul de film de la Roma de regizorul rus Evgheni Afineevski, care sintetizează cei șapte ani de pontificat, conține exprimarea directă nu doar a sprijinului pentru  comunitatea LGBT, ci și propensiunea pentru  legislație de parteneriat și uniune civilă, idee care a  aprins spiritele, fracturând Biserica Romei în adepții papalității și aripa conservatoare, care s-a exprimat mai sever ca niciodată.

   Ziarele din peninsulă și din lume au titrat fulminant: ”Părintele Francesco Bergolio dă foc Bisericii”,Vicarul lui Hristos vrea să scufunde corabia lui Petru”; „Papa Francisc vrea să rupă Biserica, alături de forțele globaliste”; „Forțele Răului vor să distrugă Biserica” etc.

 Pontiful roman afirmă: „Homosexualii au dreptul să facă parte din familie. Ei sunt copiii lui Dumnezeu și  au dreptul la o familie. Ceea ce trebuie să creăm este o lege a uniunii civile… Susțin aceasta.” ; „Dumnezeu te-a făcut să fii așa (homosexual) și El te iubește.”

    Dumnezeu iubește și pe omul păcătos, dar nu, nu oricând, ci DOAR când acesta dorește să se despartă de păcat. Atunci îl și ajută și îi dă putere de luptă cu păcatul. Între Dumnezeu și păcat nu există nicio legătură, ci una de maximă aversiune și incompatiblitate, asemănată undeva cu starea de vomă.

     Dacă cineva se naște cu apucături criminale, oare îi vom spune „Lasă, că așa te-ai născut, așa te-a lăsat Dumnezeu și El te iubește”? Și pedofililor și tâlharilor și altora?  Iată că noțiunea de păcat se desființează,; totul este permis. Ajungem la aserțiunea  dostoievskiană din „Frații Karamazov”: „dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis”. De aici încolo, descinderea spre Hades este deschisă.

  Înalți prelați ai Bisericii apusene condamnă cu severitate periculoasele tendințe, arătate clar  și răspicat de multe Biserici răsăritene. ”Papa vrea o Biserică universală, cu care să-l întâmpine pe AntihrisT” (Biserica Ortodoxă a Bulgariei)

   Prelați occidentali și nord-americani (Carlo Maria Vegano, Raymond Burke, Thomas Tobin, Joseph Strickland) atrag atenția asupra  incongruenței totale dintre învățătura Tradiției și Sfintei Scripturi și concepțiile Romei, unde desfrâul, homosexualitatea, scandalurile și viața fără Dumnezeu fac ravagii. Se vorbește de un „Cerc magic” de la Vatican, de o „Biserică paralelă”(deep Church) o alianță cu cele mai obscure forțe pentru a impune o Biserică permisivă, opusă Sfintei Tradiții și Scripturii Sfinte:

 „Această capcană are drept scop în intențiile îndrăznețe ale lui Bergoglio și „cercului său magic”de a-și consolida puterea proprie în interiorul unei Biserici care va fi Catolică doar cu numele, dar care în realitate ar fi eretică și schismatică. Această înșelăciune se bazează pe sprijinul presei maintream și al lobby-ului LGBT, de care mulți dintre membrii clerului, episcopilor și cardinalilor se simt legați” –afirmă prelatul Carlo Maria Vegano.

Este o sursă de profundă tristețe că opiniile private și reproduse de presă cu atâta insistență și atribuite Papei Francisc, nu corespund cu învățătura Bisericii. Asemenea declarații provoacă o mare perplexitate și seamănă confuzie și eroare printre credincioșii catolici”  (Cardinalul american Raymond Burke)

    Știm că va exista o Biserică viitoare puternică lumește, bogată și largă, dar care va fi doar o fațadă, cu numele de Biserică, dar lipsită de evlavie și de puterea adevăratei credințe, cum ne încredințează „Apocalipsa” și alte scrieri.

    Nu credeam însă că se vor face eforturi atât de devreme în istoria umanității spre a se ivi:. Poate că nu mai e totuși mult până la ceea ce am crezut că e…DEPARTE.

                            Prof. Vasile Găurean

 

  

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.627 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5