Așa se intitulează volumul, ediție broșată, puțin peste 300 pagini, colecția Biblioteca Polirom, apariție în 2010, ediție de buzunar,2020,296 p., necartonată,autor Cormac McCarthy, traducere din limba engleză și notede Radu Pavel Gheo, cel căruia număr de număr îi citesc eseurlle  semnate într-o rubrică în paginile de Opinii ale săptămânalului de sâmbăta a Suplimentului de cultură, însoțitor al Ziarului de Iași, cotidian.
Corman McCarthy, autorul   
„Cormac McCarthy este, fără nici o îndoială, cel mai mare scriitor american în viață, iar acest roman, care trebuie citit și păstrat pentru totdeauna în minte, e un cântec de jale având ca temă corupția insinuată în viețile noastre, teroarea care mocnește la granițele celor două Americi.” (Houston Chronicle), ni-l prezintă, și tot în sumar mai detaliat: „Apreciat romancier, dramaturg şi scenarist, Cormac McCarthy a abordat în scrierile sale o diversitate de genuri, de la goticul sudist la western sau la teme postapocaliptice, fiind recompensat pentru activitatea sa literară cu premii prestigioase precum National Book Award, Premiul Pulitzer, National Book Critics Circle Award sau Premiul PEN/Saul Bellow pentru întreaga creaţie artistică. Ecranizările romanelor sale s-au bucurat de mare succes, filmul Nu există ţară pentru bătrîni, regizat de fraţii Joel şi Ethan Coen, a obţinut patru premii Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun film. La Editura Polirom au apărut romanele: Nu există ţară pentru bătrîni (2010), Meridianul sîngelui (2011), Căluţii mei, căluţi frumoşi (2011), Marea trecere (2012) şi Oraşele din cîmpie (2014)”.Dar și acum, ediția de buzunar -2020.

„Pentru  titlul  romanului nu există bătrâni (2005) Cormac McCarthy a preluat un vers din celebrul poem Sailing to Byzantium a luiYeats, așa cum a făcut-o și Philip Roth pentru romanul Animal pe moarte, fragmente  din același poem regăsindu-se și în romanul Dizgrație al lui Coetze”, scrie în preambul Dana Pârvan în Suplimentul de cultură, 23-29 ianuarie 2021,ca să ne convingă că „intertextualitatea nu este deloc întâmplătoare, căci atât Yeats, cât și McCarthy creează apelând la viziuni total diferite, alegorii ale călătoriilor sufletului omenesc prin lume și ale agoniei unei generații”, că „prin acest roman Cormac McCarthy le-a oferit, la rândul său fraților Coen, -repet – o materie primă excelentă pentru nu mai puțin celebrul film cu același nume, răsplătit în 2007 cu patru Oscar”.

Într-adevăr, descrierile de popularizare, carte și film, sunt  atât de alambicate încât până și Google, cu meticulozitatea sa cedează pedalele în favoarea filmului, parcă uită la un moment de existența cărții, căreia cei care mai scriu despre ea îi găsesc beteșuguri în ce privește vocabularul, devenit cam vulgar nu  doar pentru o parte a cititorilor. Și, criticii au dreptate, Radu Pavel Gheo și în eseurile din Opinii  este adesea buruienos.

Pentru cititorul –  Om,  Cartea este a vremurilor trecute, amărăciunea oricui, dar mai cu seamă a cititorului tânăr este întreținută de iluzoria  evoluție/emancipare a lumii și de indiferența oamenilor – cum scrie Dana Pârvan – spectacolul descris este cel  al „lumii care se duce” cu fiecare zi și ilustrativă devine compararea unor chestionare completate în aceleași școli, după ani și ani, copiii fiind puși să răspundă la anumite întrebări referitoare la evoluția vieții, când ce a fost odată nu se mai potrivește astăzi, când șoapta la ore este înlocuită cu îngurcitatul medicamentelor toxice, vivace, cu agresiunea, cu violul chiar. Astfel, cu lumea bătrânilor, dusă, moare și amintirea acesteia.Și, totuși, transmiterea valorilor umane de la o generație la alta, în cărțile – nu doar cartea –  lui Cormac McCarthy pare a fi singura speranță de mai bine…

           … „ Nu există țară pentru  bătrâni este o carte ușor de citit, dar greu de uitat: este  o poveste cu o intrigă alertă, care nu le oferă  personajelor nici o șansă, iar cititorilor nici o pauză de respirație. Debutând cu o tranzacție ratată în urma careia deșertul texan se populează cu o mulțime de cadavre, un transport de droguri și o valiză cu două milioane de dolari care va aduce pe urmele sale două grupuri criminale, șirul de evenimente – la care participăm – de o violență egalată numai de Tarantino în zilele lui bune se îndreaptă spre un deznodământ sumbru, devine o odă funebră pe tema degradării morale a legendarului Vest american.„Nu există țară pentru bătrâni a lui Cormac McCarthy combină atmosfera lui Faulkner și imaginația lui Tarantino într-un cocktail exploziv”,scrie despre carte și  The Globe and Mail.Carte care trebuie citită!

Ion N. Oprea, Iași,4 februarie 2021.