Proiectarea, realizarea, publicarea, diseminarea, utilizarea unei bibliografii N. Iorga alcătuiesc un complex de activități circumscrise orizontului Iorga după Iorga. În acest caz, tânărul istoric botoșănean George Arhip, muzeograf la Casa Memorială „Nicolae Iorga” Botoșani, în cadrul Muzeului Județean Botoșani, a întocmit lucrarea Nicolae Iorga – o bibliografie (1965 – 2020), Editura Taida, Iași, 2021, 146 p. O astfel de actualizare, la nivelul anului 2020, a instrumentelor de lucru ale istoricilor iorgologi s-a impus și în contextul comemorării / aniversării din 2020 / 2021 în cronologia N. Iorga: 80 de ani de la moartea violentă, la marginea com. Strejnicu, jud. Prahova / 150 de la nașterea, într-o casă închiriată în târgul Botoșani, a savantului.

• Cartea a fost structurată tematic în patru capitole (pp. 21 – 140), precedate de un Cuprins (p. 5), o Notă introductivă a autorului (p. 7), Lista abrevierilor revistelor (pp 9 – 20), și completate cu un Indice de persoane (pp. 140 – 146) amintite în contribuția bibliografică recenzată aici. 
• Autorul a ales obiectiv, inspirat, ca motto al cărții (p. 4) concluzia pertinentă, realistă  formulată de regretatul istoric și critic literar bucureștean Valeriu Râpeanu, unul dintre cei mai cunoscuți iorgologi ai generației sale, precum că „N-a fost în cultura românească viață, operă, concepție mai cunoscută și mai supusă judecății decât acea a lui Nicolae Iorga”. Personal, sunt de acord cu încheierea lui Valeriu Râpeanu și cu alegerea lui George Arhip ca „fir roșu” centripet și justificativ al demersului său metodologic. 
• În Nota introductivă, autorul a reiterat faptul că, „Profesor, istoric, conferențiar, critic și istoric literar, întemeietor de publicații și instituții, ziarist și om politic, Nicolae Iorga se numără printre puținele personalități ale culturii românești despre a cărui activitate s-au scris mii de pagini, savantul care continuă să fascineze atât prin dimensiunea și diversitatea operei sale, cât și prin multitudinea de acțiuni înfăptuite vreme de o jumătate de veac” (p. 7). Ca urmare, „Bibliografia de față, care nu poate fi decât selectivă, prezintă studii și articole publicate în țară și străinătate, în periodice, volume și ediții ale operelor istoricului, apărute într-un răstimp de 55 de ani, în perioada 1965 – 2020” (p. 7). Prezentul volum continuă o serie tematică începută de Barbu Theodorescu, fostul secretar al lui N. Iorga, încă din 1931 și dezvoltată în deceniile următoare, în diferite proiecte bibliografice specifice (B.I.R. – București; A.I.R. – Cluj Napoca). Ordonarea contribuțiilor istoriografice iorgologice s-a realizat conform normelor bibliografice în vigoare. Pentru titlurile aflate și în biblioteca Casei Memoriale „Nicolae Iorga” Botoșani / Muzeul Județean Botoșani, s-a menționat nr. de inventar și forma de existență (letrică / electronică). 
• Lista abrevierilor revistelor / ziarelor (pp. 9 – 20), consultate pentru realizarea prezentei bibliografii, a fost întocmită de G. Arhip respectând normele biblioteconomice în utilizare. Necesar conceptual și util practic, Indicele de persoane „conturează totodată dimensiunea interesului față de subiectul abordat” (pp. 7, 140 – 146). 
• Imagistica cărții este modestă, doar două fotografii: pe coperta I este imprimată imaginea lui N. Iorga, bust, realizată în Atelierul foto Giacomelli din Veneția, în primul deceniu al secolului trecut; pe coperta IV: Casa Marghioalei Vâzdogeasa, de pe Str. Liceului, nr. 12, Botoșani, fotografie realizată ante 18 iunie 1931, în contextul local și național al sărbătoririi savantului – prim-ministru la împlinirea vârstei de 60 de ani (sexagenariatul). În respectiva casă, văduva Zulnia Iorga, cu cei doi băieți minori, Nicu și Gheorghe, au locuit cu chirie în perioada 1876 – 1878. În 1931 – 1932, clădirea din Str. Liceului, nr. 12, considerată, inclusiv în tradiția urbană botoșăneană, „Casa unde a copilărit Nicolae Iorga”, imobil în stare de degradare, a fost locuită de cizmarul evreu Șloim. Completarea imagisticii cărții se putea realiza, de către autor, prin introducerea câtorva fotografii ale copertei I a unor contribuții istoriografice fundamentale ale savantului botoșănean. 
• În Capitolul tematic 1, Volume referitoare la viața și activitatea lui Nicolae Iorga (pp. 21 – 54), G. Arhip a reunit 133 de contribuții referitoare la tematica precizată în titlu: monografii de autor / colectiv de autori; culegeri de articole, studii, recenzii; culegeri de izvoare istorice (documentare, corespondență, ziaristică, memorii etc.). Categoriile de culegeri au fost prezentate cu nominalizarea autorilor colaboratori și a contribuțiilor lor. 
• Studii, articole și recenzii publicate în volume și periodice (pp. 55 – 105) alcătuiesc conținutul capitolului 2, cel mai consistent din bibliografie, cu 940 de contribuții. Ediții postume N. Iorga, editate în perioada precizată, se regăsesc în capitolul 3 (pp. 105 – 128). Autorul a catalogat 317 retipăriri ale unor opere fundamentale ale istoricului sau editări ale unor antologii de texte, cu tematici diverse, din vasta creație livrească a marelui savant.  Prelungire a capitolului 3, Studii introductive, note și comentarii la republicarea operelor lui N. Iorga (pp. 129 – 140) au fost introduse în capitolul 4, ultimul, al bibliografiei: 151 de titluri – contribuții specifice. 
• În total, în cele patru capitole tematice ale bibliografiei au fost înregistrate 1.541 de titluri specifice. Dintre aceste contribuții, 104 (6,75 %) au fost elaborate și publicate de autori botoșăneni (în ordine alfabetică): Adam Constantin, Arhip George, Balanovici Sergiu, Băltuță Steliana, Bejenaru Ionel, Budăi-Damaschin Violeta, Cervatiuc Ștefan, Crăcană Rodica, Crîșmaru Aristotel, Dorcu Aurel, Iosub Nicolae, Luca Cătălin, Manole Lucian, Marin Dinuța, Marin D. Ion, Matei Mihai, Median Gheorghe, Naghiu E. Iosif, Olaru-Nenati Lucia, Oprea Mircea, Prodan Dan, Turușancu Ileana, Vilhem Doru.
• Cartea istoricului botoșănean George Arhip este o importantă și necesară contribuție bibliografică la conturarea cât mai clară a „orizontului” N. Iorga în perioada 1965 – 2020, când marele savant – istoric a fost „recuperat” de două ori de către sistemul politic al timpului respectiv pentru istoriografia și cultura românească: prima dată, începând cu 1965, de către cel socialist – național; a doua oară, începând cu 1990, de către succesorul său, capitalist incipient, cu deschideri europene și atlantice. Prezenta contribuție a autorului botoșănean completează „orizontul” bibliografic general Iorga după Iorga din intervalul 1940 – 2020, se constituie, de asemenea, într-o bază solidă și un exemplu de urmat pentru alcătuirea bibliografiei N. Iorga a viitoarei perioade, cea începând cu 2021. Probabil că George Arhip este deja pregătit profesional să ridice mănușa respectivei provocări. 
• Prezenta contribuție bibliografică ar trebui să se găsească pe biroul de lucru al fiecărui istoric care manifestă, dezvoltă preocupări de iorgologie, devenind un instrument de lucru obligatoriu în activitatea specifică a cercetătorilor Fenomenului N. Iorga. Poate nu în cele din urmă, cartea recenzată în rândurile anterioare este o solidă contribuție tematică la dezvoltarea bibliografiei istoriografice a personalităților românești, în primele decenii ale secolului al XXI-lea.