Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

O dată care trebuie să fie reţinută – 22 septembrie 1940 – ziua sfinţirii Bisericii ,,Sfinţíi Voievozi Mihail şi Gavriil” din Ipoteşti

În ultimii ani, în presa scrisă şi în publicaţiile online, au apărut diverse opinii asupra locurilor legate de copilăria şi adolescenţa lui Mihai Eminescu, opinii care, în loc să sporească renumele acestora, pun în discuţie subiecte asupra cărora nimeni nu a avut  vreodată  ceva de comentat. Susţinerea faptului că adevăratul ,,lac al codrilor albastru” nu ar fi cel pe care l-au văzut şi admirat  nenumăraţii  admiratori ai marelui poet, ci iazul Loieşti din Cucorăni, iar nuferii care-l acoperă au fost aduşi de la Vorona şi plantaţi aici la indicaţia conducerii comuniste a judeţului, sunt doar două dintre ele, rămase, aşa cum era de aşteptat, fără niciun ecou. A trecut neobservată însă, şi nimeni nu i-a dat atenţie, o chestiune care nu este lipsită de importanţă, dat fiind faptul că este legată de numele lui Mihai Eminescu –  data la care a fost sfinţită biserica de la Ipoteşti, care i-a fost închinată, asupra căreia nu există o unanimitate de păreri.

Biserica din curtea  Memorialui ,,Mihai Eminescu” de la Ipoteşti, a fost ridicată din iniţiativa lui Cezar Petrescu, susţinut de Nicolae Iorga şi alţi intelectuali de primă mărime ai ţării, o mare parte a fondurilor necesare edificării ei fiind colectată printr-o subscripţie publică lansată de ziarul ,,Neamul Românesc”.
Piatra de temelie a bisericii, care poart hramul ,,Sfinţii Arhangheli  Mihail şi Gavriil” , a fost pusă în ziua de 28 iunie 1929, dar lucrările de construcţie, din motive asupra cărora nu ne propunem să ne oprim, s-au executat extrem de lent, astfel încât, în anul 1938, când s-a înfiinţat Parohia “ Mihai Eminescu”, lăcaşul de cult nu era încă terminat.

În anul 1939, se împlineau 10 ani de la începerea construcţiei bisericii şi 50 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu şi era de aşteptat ca în acest an şi în ziua de 15 iunie, ziua trecerii în nefiinţă a marelui poet, să aibă loc ceremonia de sfinţire a acesteia. Din motive care au ţinut de greutăţile întâmpinate în procurarea materialelor necesare construcţiei şi a fondurilor băneşti pentru plata materialelor şi a constructorilor, lucrările nu s-au putut termina în iunie 1939, ci un an mai târziu. În privinţa datei sfinţirii, aceasta, se pare că nu a constituit una importantă  pentru locuitorii satului, mai importantă şi de reţinut, fiind ziua hramului bisericii,  data de 8 noiembrie, când sunt sărbătoriţii Sinţii Arhangheli  Mihail şi Gavriil.  Din acest motiv, raportarea la data sfinţirii bisericii nu s-a făcut, decât  conjunctural, fără ca aceasta să intre în conştiinţa publică.

Este de acceptat şi  faptul că, după terminarea şi sfinţirea bisericii, au urmat ani  în care aceasta, ca biserică a satului, nu a fost promovată şi ca obiectiv turistic, nu a constituit un subiect pentru presă şi în aceste condiţii, datele privind istoricul său, nu au constituit o temă asupra căreia să existe preocupări.

În ultimele decenii, pe măsura creşterii numărului de turişti ai Memorialului de la Ipoteşti, au apărut în presa scrisă şi în cea online, numeroase referiri  la  lăcaşul de cult ridicat în memoria poetului, de fiecare dată, autorii  facând referire şi la data sfinţirii lui. Fără excepţie, în toate aceste relatări scrise, este specificat ca an al sfinţirii anul 1939, unele consemnând ca dată a evenimentului, ziua de 15 iunie a acelui an, altele, doar anul. Nimeni nu citează o sursă documentară în acest sens, informaţia fiind, uneori, susţinută de mărturiile unor contemporani ai evenimentului, făcute, la multă vreme de la săvârşirea acestuia, dar considerate demne de crezare. Menţionăm, între acestea pe cea a lui Dan Smântânescu secretarul particular al lui Nicolae Iorga, care afirma că sfinţirea bisericii a avut loc la 15 iunie 1939 şi cu acest prilej, marele istoric, prezent la festivitate, a plantat în faţa bisericii un brad argintiu.( “Botoşăneanul”, 6 – 02 – 2022).  Afirmaţia nu poate fi luată în consideraţie, deoarece ultima prezenţă a lui Nicolae Iorga la Botoşani a avut loc în iunie 1938, cu prilejul congresului Ligii Culturale.

Tot în anul 1939, în iunie, fără alte precizări, fixează evenimentul, într-un memoriu scris în anul 1960 şi profesorul Petre Irimescu, cel care a avut un rol covârşitor în salvarea de la distrugere şi amenajarea spaţiului memorial de la Ipoteşti şi care, a participat la sfinţirea bisericii.  Ca şi în cazul lui Dan Smântânescu, eroarea pe care a făcut-o în acest sens, poate fi pusă pe seama vârstei  înaintate pe care o avea la întocmirea actului la care am făcut trimitere. (“Luceafărul”, an III, 20- 01- 2011)
Evenimentul , prea important pentru a fi trecut cu vederea, nu a avut loc în anul  1939,  dar nimeni nu a contestat şi nu a verificat acest fapt, astfel încât, cei care se referă la această sărbătoare, consemnează ca dată a desfăşurării ei, ziua de 15 iunie 1939.

Faptul că festivitatea de sfinţire a bisericii nu a avut loc în iunie 1939, ne-o dovedeşte articolul ,,50 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu”, publicat în numărul din 4 iunie 1939 al ziarului botoşănean ,,Botoşanii”, care aducea la cunoştinţa cititorilor că, ,,…în vederea comemorării acestui eveniment, la 15 iunie, Institutul de Cultură  A. C. Cuza de sub conducerea domnilor G. Patriciu şi N. Moldoveanu din Bucureşti, a hotărât un pelerinaj în satul Ipoteşti.” Detaliind informaţia, ziarul amintea că la data de 17 iunie, Comitetul pentru construirea bisericii din Ipoteşti, va organiza un parastas pentru pomenirea marelui poet, prilej cu care, un sobor de preoţi va oficia o slujbă religioasă.

Din motive necunoscute, parastasul programat pentru ziua de 17 iunie a fost amânat, acelaşi ziar, informându-şi cititorii în numărul din 19 iunie, că solemnitatea pentru comemorarea a 50 de ani de la moartea marelui poet, va avea loc la data de 24 iunie, orele 11 dimineaţa, la aceasta urmând să ia parte numeroase societăţi culturale din întrega ţară.
Aşadar, în iunie 1939, la Ipoteşti nu s-a sfinţit biserica, comemorarea poetului fiind făcută doar printr-un parastas.  Evenimentul avea să se producă însă în anul 1940, consemnarea sa, fiind făcută tot de ziarul  ,,Botoşanii”, într-un articol din numărul din 23 septembrie. Intitulat ,,22 Septembrie 1940  – O zi mare pentru Ipoteşti şi sufletul românesc.”Articolul, pe care îl redăm în întregime are următorul conţinut, lămuritor pentru data sfinţirii Bisericii  ,,Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” de la Ipoteşti:

Datorită stăruinţelor depuse fără încetare de un mănunchi de oameni cărturari, timp de 11 ani, Dumineca aceasta va avea loc sfinţirea bisericii ridicate în satul natal al marelui poet naţionalist M. Eminescu.
Pornind din 1929, un comitet în frunte cu d. prof. Petre Irimescu, ajutat îndeaproape de cunoscutul cărturar D. Rusu, având de luptat îndelung cu acei ce stăpâneau fosta proprietate a familiei Eminovici, a reuşit să realizeze o operă care va rămâne pildă vie pentru generaţiile viitoare.

Biserica ce s-a ridicat în Ipoteşti, poate fi considerată o adevărată operă de artă, nu atât prin construcţia propriu- zisă, cât prin executarea lucrărilor interioare, în special catapeteasma, în stil românesc, o adevărată dantelă. Lucrarea se datorăşte sculptorului Moerle. Pictura a fost executată de pictorul ieşean Troteanu.

Alături de biserică, pe locul unde se ridica vechea locuinţă părintească a marelui poet, s-a construit şi organizat un muzeu în care se găsesc amintiri de mare preţ. Impresie rea face numai fundaţia neterminată din faţa bisericii, pornită cu mult fast pentru realizarea unei şcoli primare şi rămasă în faşă, făcând impresia că n-a avut altă menire decât aceea de a prilejui o inaugurare cu fast.

La solemnitatea sfinţirii, vor participa numeroşi oaspeţi de seamă, în frunte cu I.P.S. Mitropolitul Irineu Mihălcescu.
Totodată se va oficia un parastas pentru întreaga familie a lui Mihail Eminescu, dintre care unii îşi dorm somnul de veşnicie în imediata apropiere a sfântului lăcaş.
Solemnităţile de Duminică, vor da prilej sufletului românesc să se înalţe şi să fie mândru de geniul care a pornit dintr-un umil sat moldovenesc, ca să facă cinste şi mândrie întregului neam.
Aşadar, există documentul care marchează data sfinţirii Bisericii ,,Sfinţii Arhangheli  Mihail şi Gavriil” de la Ipoteşti şi credem că eroarea care s-a făcut până acum în această privinţă va fi corectată, inclusiv de Wilkipedia.

__
Notă – Anunţul privind sfinţirea Bisericii “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” a apărut în ziarul “Botoşanii”, din ziua de 23 septembrie 1940, informând cititorii că acesta va avea loc cu o zi înainte, adică pe 22 septembrie. Considerăm că informaţia referitoare la sfinţirea bisericii, dat fiind faptul că evenimentul a fost programat fără o dată dinainte stabilită, probabil în pripă, i-a surprins pe redactorii ziarului cu numărul machetat, determinându-i să insereze ştirea în numărul ulterior desfăşurării acestuia. Evenimentele dramatice cu care s-a confruntat România în vara anului 1940, pot scuza, credem şi discreţia cu care s-au consumat evenimentele publice, inclusiv cel de la Ipoteşti şi scăpările referitoare la acestea, apărute în presă.

Gheorghe Median



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania