Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

O  FI  SAU  N-O  FI …  SCLAVIE ?

Primit pentru publicare: 28 Apr. 2020
Autor: Virgil RĂZEȘU
Publicat: 28 Apr.  2020
© Virgil Răzeșu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

O  FI  SAU  N-O  FI …  SCLAVIE ?

Vineri seara, pe un post TV cu ștaif, un redactor doct și bine informat îi făcea de-a dreptul idioți pe cei care îi taxau de sclavi pe muncitorii noștri agricoli care își câștigă pâinea peste granițile scumpei noastre patrii.

Ne-a spus-o pe față, cu mânie aproape proletară, fără mască : ”Da, sunteți niște idioți !”. Am încremenit. Mi-am tras repede combinezonul de idiot, că nu aveam covizi prin preajmă, și i-am dat dreptate. Cum îndrăzneam, și eu și alții ca mine, să aruncăm cu noroi în cei care vor să muncească pentru copii și familie, când sunt plătiți regește și pot să trimită bani în țară (40 de miliarde de euro în ultimii zece ani, preciza redactorul) și câte și mai câte ?

Domnul redactor apela și la puțină istorie și conferea o adiere de firesc feno­menului, amintind că după Primul Război Mondial același lucru îl făceau italienii care veneau și munceau aici, fiindcă la noi era mai bine decât la ei. Îmi permit să-i completez informațiile și să-i spun că nu doar italieni, ci și franțuji, și greci, turci și armeni, ruși și lipoveni, tătari și sârbi și mulți alții au venit și au rămas pentru totdeauna în România. De nemți ce să mai spunem, care au avut până în 1940 un cartier întreg în Brăila (”Jakobsonstal”). Și asta pentru noi îi primeam, îi tratam ome­nește și puteau trăi după voie. Fiindcă la vremea aceea erau altfel de liberali.

Numai că stimabilul redactor, ori era în solda cuiva (deși nu se prea potrivea cu orientările postului), ori nu cunoștea sau se făcea că nu cunoaște semnificația noțiunii de sclav. Pur și simplu. Fiindcă oamenii devin sclavi, nu fiindcă niște idioți îi gratulează cu asemenea vorbă, nu de ocară, ci de compătimire, ci pentru că cei care la care ajung să muncească, în afara țării,  îi transformă în sclavi. Obligați să muncească 7 zile din 7, 10-12 ore pe zi, în frig, fără hrană și condiții de cazare și igienă minimale, cum se întâmplă pe sparanghelia doamnei Merkel sau pe câmpurile roditoare ale statelor de rang înalt ale Uniunii Europene, ai căror cetățeni nu se pretează la asemenea munci înjositoare.

Există în toată povestea asta a sparanghelului (și a altor culturi) o nuanță de ipocrizie și șme­cherie publică de joasă speță : de ce fermierii germani (și ceilalți ca ei) cultivă planta asta dacă știu că nu au forță de muncă s-o și recolteze ? De ce ? Simplu de răspuns : fiindcă le este mult mai ușor să bată din palme și să aibă la picioare o masă de sclavi din Est.

Nu știa domnul redactor că actele de identitate ale acestor sclavi sunt luate imediat după sosire și se păstrează la argații tocmiți de patron, ca nu cumva să poată părăsi plantația ? Din calitatea de idiot în care mă aflu, știu că, excepție făcând instituțiile bine determinate, nimeni nu are dreptul, sub aspră pedeapsă, să rețină documentele de identitate ale cuiva.

Într-un cuvânt, muncitorii noștri agricoli devin sclavi fiindcă sunt ademeniți cu câștiguri bune, cad în capcana promisiunilor și sunt trași pe sfoară, păcăliți sub toate aspectele : condiții de muncă, de trai și, mai ales, de plată.

Ce bine i-ar fi stat domnului redactor să urce într-o mașină, cu însemnele postului TV pe parbriz, cu mască pe figură și cu declarația completată și să ajungă la locul faptelor, să tragă un documentar ca la mama lui. Sau măcar să stea de vorbă, face to face, cu câțiva dintre acești cetățeni de rangul șapte, umiliți și tratați ca ființe inferioare, pe câmpurile roditoare ale unor state ale Uniunii Europene. Și atunci putea să vorbească de adevărații sclavi ai secolului XXI și să  departajeze idioții veritabili de cei ocazionali.

Oare de ce n-a pus pe tapet onorabilul obligativitatea președintelui, a statului, guvernului și parlamentului de a-și apăra cetățenii, implicându-se direct în această problemă repetitivă ? O tocăm mărunt, de ani și ani de zile, și în presa noastră și în cea germană (care se vrea obiectivă doar din vârful buzelor), fără ca nimic, absolut nimic, să se schimbe. Nimic n-ar fi mai normal  ca statul să se implice, cu acorduri și contracte ferme, între țări, cu clauze bine stipulate, menite să descurajeze orice abatere de la statutul de muncitor agricol.  Nu toți acești oficiali, care nu mai pun geană peste geană de binele cetățenilor lor, adevărații responsabili de umilințele la care sunt supuși semenii noștri, preferă să dea mână liberă unor șmecherași deștepți care se îmbogățesc din exploatarea amă­râților din Est, sub slogane perimate și false, gen piață liberă, libertate de acțiune și de deplasare etc., etc. ?

Nu ne-a asigurat președintele că trăim într-o țară liberă ? Nici COVID-ul nu mișcă-n front. A dat pe dinafară la ideile totalitariste și aberații naziste din proiectul ”Vacanța Mare”, dar ple­că­rile ilegale din Cluj și Sibiu către Germania, cu încălcarea gravă a ordonanțelor militare, în plină pandemie nu l-au deranjat. Ori, atributul de ”militar” acordat unui document, îl face infailibil. Cu milităria nu te joci, abaterile de la prevederile ei intră sub incidența tribunalului militar, adică a curții marțiale.

Credeți cumva că faptele de la Cluj. Sibiu și din alte părți au fost accidente ? Că au fost  sistate ? Nici vorbă. Domnul premier a mârâit ceva că directorul aeroportului din Cluj ar trebui schimbat dar s-a potolit repede, fiindcă de respectivul nu se poate  atinge nimeni, ba s-a dat undă verde străinilor să vină cu avioanele (culmea, în timpul nopții !) și cu autocarele lor speciale și să ne ia muncitori din țară. În vreme ce transportatorii noștri, lăsați de izbeliște, sunt blocați la trecerea frontierelor, protestând în zadar.

Altfel vorbind, pe niciunul dintre diriguitorii noștri nu-l deranjează standardele duble și dubla măsură instaurate și practicate cu sârg de Uniunea Europeană și care ne sunt aplicate. Dimpotrivă, le acceptă cu mâna la chipiu.

Dacă n-aș ști că dau apă la moară moraliștilor și lătrătorilor de ocazie, aș spune că pandemia asta are și o parte pozitivă. Lumea pare că s-a trezit și a realizat că ne deplasăm într-o direcție greșită și că a venit momentul s-o schimbăm. Din temelii, de la zero. Cea mai vehiculată idee a ultimelor luni a fost că ”lumea nu va ma fi ca până acum”.

Din păcate, sunt semne mai mult decât vizibile că noi nu digerăm asemenea farafastâcuri și o luăm de la început : ne pleacă muncitorii, noi aducem oameni din Sri-Lanka, vor pleca și găștile de interlopi, Schengenul e neclintit (ați mai auzit ceva despre această chestiune capitală ?) , aranjamentele din umbră sunt la ordinea zilei și căpătuiesc o camarilă zi de zi mai potentă  și mai activă, discrepanțele dintre diverși cetățeni se accentuează, n-avem efectiv per ce să punem mâna, nivelul de trai este prăbușit, trăim din ce în ce mai prost, pe bază de import, ne întrebăm (retoric) dacă statul paralel există, în vreme ce rezervele statului sunt pe ter­minate și așteptăm, ce altceva decât foa­metea care va să vină, amin.

Și nu facem nimic, absolut nimic cu cap, cu logică și cu eficiență.

Politically … no matter !

          Virgil Răzeșu – Piatra Neamț, 28 aprilie 2020.