o mamă

în umbra tinereții
abia s-a mai zărit
așa e ciclul vieții
așa ne-a fost ursit

o viață ce-i trăită
așa cum s-a dorit
o zi dezamăgită
e foc înăbușit

mă uit la mamă
și ea pe geam se uită
la depărtarea ruptă
și nimeni n-o ajută

e prizoniera lumii
în care e doar ea
din oboseala vremii
să lupte nu mai vrea

e un copil matur
ce uită și nu știe
dorește doar un tur
prin casă și prin vie

de mână o mai duc
acum în tinda mare
se uită și îi smulg
un zâmbet deși doare

mă știe parcă iar
și brațele-i m-adună
ca un străin îi par
și totul e minciună

se ceartă și cu mine
pentr-un motiv pierdut
vorbește tot ce-i vine
și totuși m-a iubit

o mamă rătăcită
ce-n boală s-a pierdut
chiar este mulțumită
de copii că i-a avut

13 10 2021