…DEOSEBIT!  Interviu cu dl. NICOLAE IOSUB, Botoșani, mai 2023
30 de ani de cercetare eminescologică
O muncă de Sisif pentru clarificarea biografiei și operei Poetului Mihai Eminescu.

•       Acest interviu este o discuție colegială, una desfășurată într-o perioadă mai îndelungată, între doi pasionați cercetători ai vieții, activității și operei celui mai mare poet al românilor de pretutindeni- Mihai Eminescu. Un dialog amical între doi botoșăneni, Dorel Mihai Gaftoneanu și Nicolae Iosub, ingineri de meserie, dar cu preocupări literare. Ambii și-au propus să aducă în fața cititorului aspecte ale activității lor depuse pentru cunoașterea și omagierea poetului nostru de geniu pe meleagurile botoșănene, acolo unde s-a născut și a copilărit Marele Poet. 
•        Interviul este prilejuit de împlinirea a 140 de ani de la publicarea în Almanahul României June din Viena a poemului Luceafărul și împlinirea a  20 de ani de la înființarea Grupării Colecționarilor ,,Mihai Eminescu” din Botoșani, la inițiativa și sub conducerea dlui Nicolae Iosub.

Reporter- D.M. Gaftoneanu: 50 de ani de la apariția cărții ,,Timpul trăirii. Timpul mărturisirii. Jurnal parizian”  a regretatului acad. Eugen Simion. Inspirându-mă din titlul volumului menționat, cine sunteți Dvs., d-le ing. Nicolae Iosub? Când și unde v-ați născut, unde ați studiat? 

• Iosub: Sunt născut la 14 noiembrie 1947, în satul Sârbi, Comuna      Vlăsineşti, judeţul Botoşani, în anul în care în Moldova a fost o secetă cumplită de mureau oamenii și animalele de foame.
  Sunt născut în satul Sârbi, satul în care s-a născut scriitorul Dumitru Corbea, ce-l care l-a iubit pe Eminescu şi poezia sa (,,Alergam mereu la Ipoteşti. Pe una din grinzile de la bisericuţa din lemn din cimitir mi-am săpat numele pentru a rămâne şi eu nemuritor… Aici, la Ipoteşti, mi se părea că poeziile lui Eminescu aveau altă valoare”– spunea D. Corbea) şi a participat, din partea Uniunii Scriitorilor Români, la manifestările organizate cu prilejul centenarului naşterii Poetului de la Botoșani și Ipotești, din anul 1950. Studiile primare le-am făcut în satul Sârbi, cu învățătorii Vasile și Maria Olaru, minunați dascăli, cu dragoste de copii și de meseria lor iar studiile gimnaziale în Comuna Vlăsineşti- Botoșani, în perioada 1954-1961.
•         Liceul de cultură generală l-am făcut în orașul Săveni- Botoşani, în perioada 1961-1965, terminând clasa a XI-a cu premiul I.
•         Am urmat Institutul Politehnic Iaşi- Facultatea de Electrotehnică-   perioada 1965-1970, obținând diploma de inginer electromecanic, fiind repartizat la Combinatul de Fibre Artificiale Brăila, unde am lucrat trei ani și apoi am venit  mai aproape de casă, la Botoșani, ca inginer la Întreprinderea Electrocontact Botoșani, până la pensionarea mea pe caz de boală.
• D.M.G.: Înțeleg că sunteți un mare colecționar de filatelie, numismatică și cartofilie. Când v-a cuprins această pasiune și cine v-a determinat să îi dați curs? 
•  N.I.: Lucrând la Întreprinderea Electrocontact Botoșani, am venit în contact cu o serie de colecționari, precum regretații Mihai Urigiuc, Teodor Zavidei, dar și cu Mihai Cornaci, care m-au atras către acest domeniu (filatelie și numismatică), mi-a plăcut și m-a determinat să încep să colecționez și să cumpăr piesele și seriile filatelice ce apăreau atunci. Cu timpul, colecția mea s-a dezvoltat, am început să lucrez la primele exponate de filatelie, cartofilie și numismatică, exemplare cu care am participat la peste 100 de expoziții locale și naționale.
•        Principala mea temă de colecţionare este „Mihai Eminescu”. La această temă colecţionez orice fel de materiale: carte cu şi despre Eminescu (am în bibliotecă cca. 500 volume), afişe de expoziţii şi manifestări dedicate lui Eminescu, tipărituri diverse cu poezii de Eminescu, partituri muzicale pe versuri de Eminescu, casete şi CD cu muzică şi recitaluri din opera lui Eminescu, plăci de vinil cu muzică şi recitaluri ale poeziilor lui Eminescu, ex-libris, monede, medalii, plachete, bancnote şi insigne dedicate lui Eminescu, mărci poştale, ilustrate maxime, plicuri speciale, întreguri poştale, ştampile dedicate lui Eminescu; bibelouri, platouri, statuete, etc. Deci, cam tot ce apare despre Mihai Eminescu și poate fi colecționat.
•          Domeniile mele preferate de colecţionare sunt: Mihai Eminescu– toate domeniile de colecţionare; Creştinismul– filatelie, ilustrate maxime, medalii şi cărţi poştale ilustrate; Istoria României– filatelie şi medalistică; Personalităţi- ilustrate maxime, filatelie, medalistică; monede şi bancnote româneşti; Pictura– ilustrate maxime; Ştampile speciale româneşti– marcofilie.   
•  D.M.G.: Știu că sunteți un colecționar pasionat din județ și că Eminescu este în centrul colecției Dvs., ce-mi puteți spune despre asta?
•  N.I.: După cum am mai spus, principala mea temă de colecţionare este ,,Mihai Eminescu” și tot ce ține de poetul nostru național. În prima perioadă a activității de colecționar cu temă eminesciană, am adunat și achiziționat tot ce am putut găsi în legătură cu Eminescu. Am realizat personal plicuri filatelice, insigne și medalii, cărți poștale ilustrate, am scris articole și cărți despre Mihai Eminescu. Când am adunat suficiente exponate, am trecut la o fază superioară a colecționisticii și anume, realizarea unor exponate, care să poată fi văzute de public.
•         Am un exponat de ilustrate maxime intitulat ,,Mihai Eminescu şi contemporanii săi”, un exponat de cartofilie intitulat ,,Pe urmele lui Mihai Eminescu”, cu cele mai vechi și importante cărți poștale, unul de ilustrate intitulat ,,Pe urmele lui Eminescu în Europa”, un exponat cu ,,Luceafărul” şi unul cu imprimate diverse (diplome, afişe, calendare de buzunar, ex-libris etc). Nu putea să lipsească din colecția mea exponatul de ,,Medalii Mihai Eminescu”, cu cca. 200 de medalii dedicate Poetului și un exponat cu insigne cu portretele Poetului și versuri din diferite poezii, precum și imagini cu locuri dedicate Luceafărului. S-a ajuns să realizăm și mărțișoare cu chipul Poetului, din bronz, din argint și aur, ce constituie piese de suflet pentru fiecare colecționar.
•          Toate exponatele sunt expuse pe 15 ianuarie şi 15 iunie la expoziţiile organizate la sediul A.F. Botoşani sau la Cabinetul de Numismatică şi Filatelie de la Biblioteca Judeţeană.
•           În colecţia mea nu am piese de valoare deosebită din punct de vedere material, dar am piese la care ţin foarte mult: volumul de ,,Poezii” scoase în 1944 la Ed. ,,Cartea Românească” cu ilustraţii de Bordenache (ediţie bibliofilă), ,,Mihai Eminescu şi Bucovina” din 1943- Cernăuţi, ,,Poezii” realizată de Perpessicius în 1964 cu ilustraţii de Ligia Macovei, ,,Eminescu Comemorativ” de O. Minar, ,,Omagiu lui Mihai Eminescu” de C. Botez, din 1909. Asta în domeniul cărților. În domeniul numismaticii posed principalele medalii și insigne dedicate lui Eminescu, în domeniul filateliei, tot ce s-a realizat în țară cu Poetul și cărțile poștale vechi cu locurile prin care a trecut Eminescu în viața lui, precum și imaginea lui în CPI. Cu toate acestea am realizat un frumos exponat de cartofilie, unic în țară, de care sunt mândru. Aștept expoziții în țară ca să-l trimit și să-l expun, să fie văzut de câți mai mulți iubitori ai Poetului.
•            Din cele peste 500 cărți cu și despre Eminescu, peste 100 sunt cu autografele autorilor și cu dedicații, ceea ce sporește valoarea și importanța lor, precum și un număr important de reviste vechi, unde apar articole cu privire la Eminescu și opera sa: Familia, Luceafărul, Convorbiri literare, Junimea literară, Ramuri, Boabe de grâu, Junimea Moldovei de Nord. Revista Moldovei, Buletinul Mihai Eminescu, realizat de Lecca Morariu și altele.
•  D.M.G. : Ce realizări personale aveți în acești 45 de ani de activitate de colecționar?
•  N.I.: În cei 45 de ani de activitate filatelică și numismatică am căutat să realizez o serie de exponate competitive, legate de personalitățile județului nostru: Eminescu, Enescu, Iorga, istoria României, pictura românească, arhitectura românească, personalități ale culturii și științei românești etc. Aceste exponate le îmbunătățesc mereu, cu noi piese ce apar oficial și le achiziționez, încât acum pot spune că exponatele mele se ridică la un nivel destul de ridicat.
•          Personal am  realizat o medalie din tombac ,,Memorialul Ipotești” (tiraj 100 buc.) şi o insignă în trei variante- tombac, tombac argintat şi tombac aurit, în anul 2006, la Monetăria Statului, cu forţe proprii. În anul 2013, la 10 ani de la înfiinţarea ,,Grupării Colecţionarilor Mihai Eminescu Botoşani” am realizat o medalie aniversară, cu emblema grupării, medalie oferită tuturor membrilor. Am realizat cca. 30 insigne din bronz sau aluminiu, cu imaginea poetului sau a unor versuri, cu prilejul unor manifestări dedicate Poetului sau operei sale. 
•           În anul 1987, la Centenarul Liceului ,,Mihai Eminescu” din Botoşani am iniţiat baterea unei medalii din tombac, de 60 mm (nr. 36 din cartea ,,Eminescu în numismatică”– M. Cornaci), după o idee și machetă realizate de subsemnatul. M-am ocupat şi de realizarea desenului împreună cu tehnicianul Ioan Georgescu, coleg cu mine la Întreprinderea Electrocontact Botoşani. Este cel mai tânăr chip al Poetului de pe o medalie. Pe revers este macheta liceului din Botoşani. După această machetă s-au realizat şi două tiraje de insigne. Frumusețea chipului lui Mihai Eminescu, cel mai tânăr chip pe o medalie, a determinat ca o serie de colecționari să reia pe alte medalii această machetă, cu complicitatea Monetăriei Statului care a permis refolosirea matriței din 1987.                                                                                                                                                                                                           
• D.M.G.: Am auzit că ați înființat o grupare a colecționarilor cu tema Eminescu. Când ați făcut acest lucru și în ce scop ?
• N.I.: La noi la Botoșani sunt mulți colecționari și majoritatea, din patriotism local, colecționează și tematică eminesciană. De asemenea, sunt în țară mulți colecționari de Eminescu, la București, Alexandria, Sibiu, Turda, Râmnicu Vâlcea, Hârlău, Vaslui și în multe alte localități. În aceste localități se organizau diferite manifestări dedicate lui Mihai Eminescu, mai ales pe 15 ianuarie și 15 iunie din fiecărui an, se realizează diferite materiale de colecție. În 2003, m-am gândit să adun într-o grupare pe toți acești colecționari ca să poată să-și unească eforturile, în realizarea acestor manifestări, să colaboreze între ei în completarea colecțiilor, realizarea unor materiale filatelice și numismatice, dar mai ales pentru participarea lor la expozițiile organizate pentru omagierea lui Eminescu. Gruparea Colecționarilor ,,Mihai Eminescu” Botoșani a cuprins în jur de 100 de colecționari din toată țara.
•         Principala mea activitate de colecţionar o dedic realizării Buletinului Informativ ,,Mihai Eminescu”, destinat celor peste 100 de colecţionari din ţară,  înscrişi în Gruparea Colecţionarilor cu tema ,,Mihai Eminescu”, pe care am înfiinţat-o în anul 2003, la împlinirea a 125 de ani de la apariţia poemului Luceafărul în Almanahul României June din Viena.
•        Din anul 2003 şi până în prezent realizez Buletinul Informativ ,,Mihai Eminescu”, ajuns la nr. 61, în care apar studii și articole despre viaţa şi opera lui M. Eminescu, manifestările ce au loc în ţară dedicate Poetului, materialele ce se realizează cu aceste ocazii.
•        Am realizat peste 200 studii, articole şi informări pentru acest Buletin Informativ, multe din acestea au caracter numismatic, filatelic şi documentar. 
•        Buletinele Informative din lunile ianuarie şi iunie a fiecărui an sunt dedicate manifestărilor culturale din ţară, cu prilejul ,,Zilelor Eminescu”, şi în ele sunt redate toate materialele filatelice, numismatice şi de cartofilie realizate cu prilejul acestor manifestări. Buletinele cuprind şi o serie de prezentări de cărţi, studii despre Eminescu, interviuri, fotografii, etc.
• D.M.G.: Cum ați ajuns de la un important colecționar cu tematică eminesciană la un cunoscut cercetător al vieții și activității lui Eminescu și la scoaterea celor 12 cărți despre poet?
• N.I.: Ca să devii un bun colecționar și mai ales pentru a realiza exponate cu Mihai Eminescu, trebuie să studiezi serios, viața, activitatea și opera Poetului, să cunoști toate perioadele din viața lui, ce a realizat și ce au spus despre el contemporanii săi. Pentru aceasta am colecționat cărți cu și despre Mihai Eminescu, tot ce am găsit, începând cu cele mai vechi, le-am citit și mi-am format o părere justă despre marele poet botoșănean. Am observat că perioada botoșăneană a vieții și activității sale este puțin cercetată și clarificată și, văzând că literații botoșăneni evită această temă, m-am apucat eu ca inginer să cercetez, să caut, să lămuresc anumite perioade din viața Poetului la Botoșani, să elimin petele albe din biografia sa. În cei 20 de ani de când mă ocup de această problemă, am realizat peste 200 de studii despre ,,Eminescu la Botoșani”, completând tot ce se putea despre ani de viață petrecuți de Eminescu pe meleagurile natale. 
•         Am început această activitate cu teamă, cu reținere, activitatea fiind prea importantă pentru posibilitățile mele, am publicat studiile în Buletinul Informativ ,,Mihai Eminescu”, în revista ,,Luceafărul.net” și, văzând că cele scrise de mine interesează publicul cititor, am prins curaj și am continuat cu și mai multă determinare. Această activitate s-a întâmplat și datorită faptului că sunt pensionar de boală și nu am putut să stau fără o activitate utilă, iar Bunul Dumnezeu mi-a dat putere și un pic de har, mirându-mă și eu că ideile îmi veneau mereu în minte, găseam rezolvarea unor dileme, clarificam un anumit moment din viața poetului. Dar, fără să citesc aproape tot ce a apărut până în prezent cu și despre Eminescu, să mă pun la punct cu părerile altor cercetători eminescieni (eminescologi), fără să fac conexiunile logice între informații, nu am putut să lămuresc anumite aspecte din viața Poetului. Cred că am avut mare noroc, multă dorință de rezolvare a problemelor, sprijinul soției care m-a înțeles, atunci când îmi ocupam timpul cu cercetările mele și când făceam cheltuieli cu buletinele și cărțile pe care le-am tipărit din modesta mea pensie.
•         Principala mea activitate de colecţionar o dedic realizării Buletinului Informativ ,,Mihai Eminescu”, dedicat celor peste 100 de colecţionarii înscrişi în Gruparea Colecţionarilor cu tema ,,Mihai Eminescu”. Pe 3 februarie 2009 am realizat, cu ajutorul d-lui Mihail Sandu din Drobeta Turnu-Severin, membru al grupării, un site, unde apar on-line, buletinele şi diferite materiale de colecţie cu Eminescu.
•  D.M.G.: În afară de Buletinul Informativ ,,Mihai Eminescu”, ce cărți ați scris până în prezent?
• N.I.: Toată activitatea mea de peste 25 de ani, pentru cunoașterea vieții și activității lui Mihai Eminescu e fructificată în cele 12 volume tipărite, cu tot ceea ce am studiat până în prezent. 
•           În anul 2000- ,,Anul Eminescu”– am tipărit prima carte ,,Mihai Eminescu în filatelie” în colaborare cu d-l ing. Coriolan Chiricheş, la Editura AXA Botoşani, carte ce cuprinde toate materialele filatelice din România și din lume, dedicate vieții, activității și operei lui Mihai Eminescu.
•      În anul 2004 am scos o carte cu caracter documentar intitulată ,,Mihai Eminescu la Botoşani”, 171 pag., la Editura AXA Botoşani, într-un tiraj de 100 exemplare. Din păcate volumul nu a putut cuprinde toate informațiile despre această perioadă din viața poetului, fiind necesară reluarea în noi ediții, completate și revizuite.
•      În luna iunie 2010 a ieşit de sub tipar, la Editura Agata Botoşani, o cărticică cu imagini color, cu titlul ,,Mănăstirea Agafton, loc de popas şi reculegere pentru Mihai Eminescu”. Un număr de exemplare au fost donate mănăstirii, împreună cu o sumă de bani, contribuție la refacerea bisericuței  vechi de la Agafton. 
•      În luna iunie 2011, am tipărit la Editura AXA Botoşani, cartea ,,Data şi locul naşterii lui Mihai Eminescu”, carte care aduce multe lămuriri cu privire la naşterea Poetului şi locul unde acesta a văzut lumina zilei. Am scris cartea în speranța că oficialitățile botoșănene vor înțelege că  această casă din centru orașului este cea construită de Ghe. Eminovici, unde s-a născut Poetul și că trebuie luate măsuri de punere în valoare a obiectivului respectiv.
•       La 125 de ani de la trecerea în eternitate a Luceafărului poeziei româneşti am tipărit la Editura Axa Botoşani cartea intitulată- ,,MIHAI EMINESCU- Un om, o viaţă, un destin”– cu o serie de eseuri privitoare la viața și activitatea lui Mihai Eminescu și modul cum omagiază românii memoria Poetului.
•       În luna februarie 2016, la împlinirea a 150 de ani de la debutul literar a lui Mihai Eminescu, în revista Familia, cu poezia ,,De-aşi avea”, am tipărit, tot la Editura AXA Botoşani,  cartea ,,Mihai Eminescu la Botoşani”, ediţia a doua, 430 pagini, în care sunt cuprinse și alte aspecte din viața și activitatea Poetului și legăturile sale cu județul Botoșani.
•       În anul 2018, la Centenarul Unității României, am realizat la Editura AXA din Botoșani, condusă de colegul și colecționarul ing. Coriolan Chiricheș, cartea ,,Eminescu și locurile natale de la Ipotești”, carte ce conține 22 de eseuri privitoare la moșia lui Ghe. Eminovici de la Ipotești și locurile unde a copilărit Eminescu. În 15 ianuarie 2020 am scos și ediția a II-a a acestei cărți, în variantă color, completată și cu alte articole și imagini, legate de locurile de la Ipotești pe unde și-a purtat Poetul pașii, în copilărie și mai târziu.
•     O frumoasă carte intitulată ,,Mihai Eminescu- Călător pe meleaguri românești și străine”, a fost tipărită de Editura Agata Botoșani, în anul 2019, carte ce cuprinde peregrinările poetului prin locurile românești și prin țări europene și un capitol intitulat ,,Mihai Eminescu în amintirea botoșănenilor”. Cartea cuprinde tot ce am publicat în această revistă.
•     În acest an, 2021, în condiții de pandemie, am tipărit la Editura AXA Botoșani cartea ,,Mihai Eminescu și contemporanii săi”, într-un tiraj de 25 exemplare, care cuprinde douăzeci de eseuri cu Eminescu și personalitățile cu care Poetul a avut legături apropiate și de colaborare în timpul vieții sale.
•           În 2022 am finalizat cartea dedicată muzei inspiratoare a Poetului, intitulată- ,,Veronica Micle- muza inspiratoare a lui Mihai Eminescu”, carte ce cuprinde peste 40 de eseuri despre viața, activitatea și opera acestei poete, legăturile de prietenie și sentimentul de dragoste între cei doi poeți.
•            În anul 2022 am scos volumul ,,Mihai Eminescu. Completări biografice și documentare”, ce cuprinde trei capitole: Studii privind viața, activitatea și opera lui M. Eminescu; Poezii reprezentative ale poetului și materiale dedicate acestora (plicuri filatelice, medalii, monede comemorative, cărți, Ex- libris-uri, etc); Recenzii la cărțile mele și Interviuri.
•            Împreună cu poetul D. M. Gaftoneanu am scos volumul „Mihai Eminescu. Cercetări şi completări la genealogia Poetului” la Editura „Geea”, Botoşani, 2022; cuvânt introductiv: Georgică Manole; cuvânt de încheiere: Cristian Petru Bălan, o carte despre strămoșii Poetului. 
•            Fiecare din cărțile arătate mai sus s-au închegat în urma acumulării mai multor studii și articole, publicate mai întâi în Buletinul Informativ ,,M. Eminescu” și apoi grupate pe anumite subiecte, ce au constituit baza unei noi cărți. Cărțile au tiraje destul de mici, între 25 și 100 exemplare, deoarece au fost tipărite cu fondurile proprii, nereușind să obțin o cât de mică sponsorizare din partea cuiva.  Pentru volumul cel mai important ,,Mihai Eminescu la Botoșani”, am solicitat o mică contribuție din partea primăriei Botoșani, majoritatea exemplarelor urmând să revină primăriei, dar fără un răspuns afirmativ. Mi-am dat seama că Mihai Eminescu, personalitate reprezentativă a județului și cel mai genial poet român, interesează mai puțin la Botoșani. Am solicitat să se modifice destinația casei în care s-a născut M. Eminescu, să fie o instituție de cultură, dar fără răspuns. 
• D.M.G: Care este cartea cea mai importantă dintre cele scrise de Dvs. până în prezent?
• N.I.: Aș putea spune că ultima carte intitulată „Mihai Eminescu. Cercetări şi completări la genealogia Poetului” la Editura „Geea”, Botoşani, este cea mai importantă, în primul rând pentru conținutul său interesant pentru biografia Poetului și în al doilea rând pentru aspectul ei bibliofil de excepție, datorat lucrătorilor de la tipografia RIA Botoșani.
•          Dar, așa cum se întâmplă de fiecare dată, cea mai importantă carte despre Mihai Eminescu este aceea care încă nu s-a tipărit. Este vorba de volumul completat și revizuit ,,Mihai Eminescu la Botoșani”, cu cca. 500 de pagini, care așteaptă cuminte în calculator, ca să găsesc un sponsor și s-o pot tipări. Poate în viitor să am mai mult noroc și o instituție de cultură botoșăneană să fie interesată de apariția cărții. Ar fi o carte importantă pentru municipiul și județul Botoșani, carte ce trebuia scrisă demult.
• D.M.G.: Ați spus că ați citit multe cărți cu și despre Mihai Eminescu. Puteți să-mi dați câteva exemple?
• N.I.: Ca un adevărat şi pasionat colecţionar de Eminescu, trebuie să colecţionezi  cărţile cu opera Poetului şi ce s-a scris de-a lungul timpului despre Poet. Din cele scrise despre Mihai Eminescu, nu trebuie să-i lipsească unui colecţionar adevărat ,,Omagiu lui Mihail Eminescu”, carte scoasă de magistratul botoşănean Corneliu Botez, la împlinirea a 20 de ani de la moartea poetului, ,,Eminescu comemorativ” a lui Octav Minar, scoasă în anul 1909 la Iaşi, ,,Viaţa lui Mihai Eminescu” scrisă George Călinescu în 1932, revista Convorbiri literare, unde apar şi poeziile Poetului şi altele.
•         Unele din cele mai importante cărţi sunt cele care tratează viaţa lui Mihai Eminescu: T. V. Ştefanelli în 1912, N. Zaharia în 1924, George Călinescu în 1932, Ioan Slavici în 1924, Gala Galaction în 193 , Gh. Cardaş în 1924 şi altele. Citindu-le îţi dai seama că fiecare a căutat să fie cât mai original, neţinând cont, de multe ori, de ce au scris ceilalţi înaintea sa. Din această cauză au apărut atâtea variante privitoare la data şi locul naşterii Poetului, la şcolarizarea sa şi altele. Ca inginer am corelat datele şi documentele din aceste monografii şi am făcut o serie de deducții logice privind unele aspecte privind data şi locul naşterii Poetului, unde a învăţat în primele clase primare, pasiunile Poetului, unde a mai locuit sau lucrat Poetul. Aceste studii le-am publicat în Buletinul Informativ al Grupării Colecţionarilor ,,Mihai Eminescu”, în cei 20 ani de activitate.
•         Personal, în calitatea mea de colecţionar al tematicii eminesciene, sunt de părere că un colecţionar a unei astfel de teme trebuie să achiziţioneze tot ceea ce se referă la Eminescu: carte, ex-libris, cărţi poştale ilustrate, afişe şi tipărituri ocazionale, medalii şi plachete, insigne, calendare, busturi şi alte lucrări plastice, partituri muzicale, discuri de vinil, casete audio-video etc. Fiecare din aceste domenii aduc câte ceva nou şi interesant despre Eminescu şi opera sa.
•         Am admirat întotdeauna o vitrină cu un exponat ,,Eminescu” ce conţine câteva cărţi vechi sau de lux, cărți cu autograful autorului, câteva medalii reprezentative sau unicate, câteva cărţi poştale vechi ilustrate cu grafică de Salmen sau Murnu şi câteva notiţe explicative sau cu citate din Eminescu. 
•         Plictisitoare sunt acele exponate cu o sacoşă de medalii şi plachete înşiruite pe orizontală şi verticală, fără nicio explicaţie, ce dau senzaţia de monotonie exponatului. Şi în activitatea de colecţionare trebuie să se manifeste grija pentru aspect, pentru o redare frumoasă şi logică. Ori, cărţile într-o vitrină cu Eminescu aduc un plus de valoare, de interes şi de frumos, aşa cum se cere la un astfel de exponat pretenţios.
•         Acestea sunt motivele pentru care pledez ca un colecţionar cu temă ,,Eminescu” să aibă în preocupările sale achiziţionarea unor cărţi cu şi despre Eminescu, mai vechi sau mai noi, cu opera sau biografia Poetului.
•  D.M.G.: D-le inginer Iosub, ce-mi puteți spune despre data și locul nașterii lui Mihai Eminescu? Sunt mai multe variante, care se contrazic una pe alta. 
•  N.I.: Majoritatea eminescologilor care au scris despre data și locul nașterii lui Mihai Eminescu, nu au fost siguri și clari în ceea ce privește aceste două informații, oscilând între Ipotești și Botoșani, data de 20 decembrie 1849 și 15 ianuarie 1850, deși în Mitrica de nașteri și botezuri, ce se află la Arhivele Statului Botoșani, sunt precizate aceste informații, ,,născut în orașul Botoșani la 15 ianuarie 1850”. 
•           George Călinescu spune că data de 20 decembrie 1849 nu poate fi reală, deoarece Ghe. Eminovici nu putea ajunge la Iași după nașterea lui Mihai, unde a semnat o procură. Ca filatelist, cunoscând modul de circulație a Poștei Moldovei, am demonstrat în cartea ,,Data și locul nașterii lui Mihai Eminescu” că Eminovici putea ajunge la Iași cu căruța poștei, care circula de trei ori pe săptămână, pe ruta Iași-Botoșani-Mihăileni și retur iar el s-a deplasat cu acest mijloc de transport până la Iași. Personal cred că Mihai Eminescu s-a născut pe 20 decembrie 1849, dar a fost declarată nașterea după sărbătorile de iarnă, pe 15 ianuarie, care trebuie considerată ca dată oficială, deoarece Mitrica este un act oficial. Orașul Botoșani este sigur locul nașterii Poetului, deoarece Ghe. Eminovici nu locuia atunci la Ipotești, nu achitase moșia, ce fusese scoasă la mezat. Plus că era o perioadă de iarnă, casele de la Ipotești fiind vechi și friguroase, familia s-a mutat în casele proprii de la Botoșani, pe Calea Națională nr. 179, case ce există și astăzi.
•     Chiar Mihai Eminescu, atunci când se înscrie în societatea Junimea, în registrul de membrii, scrie cu mâna lui: ,,Mihail Eminescu -1849 – Decembrie – 20 – Sf. Ignat – Botoşani”.
• D.M.G: Despre primele poezii ale adolescentului Eminescu. Când și unde au apărut?
• N.I.: Mihai Eminescu a debutat pe 25 februarie 1866, cu poezia ,,De-ași avea”, în revista Familia, revistă ce o primea și A. Pumnul și o citise și elevul său, în biblioteca gimnaziștilor. Se cunoaște că această poezie a fost scrisă în 1865. Ștefanelli ne spune că Eminescu compunea versuri și voia să se facă Poet. În 1864, ca practicant la Consiliul Permanent Botoșani, se întrecea cu Lazu, colegul său, în compunerea de versuri.
•        Mihai Eminescu a scris cele mai multe poezii, în vara și toamna anului 1863, când întrerupe școala și se îndrăgostește de Casandra Alupului, aceasta fiind fata căreia adolescentul îndrăgostit îi dedică cele mai multe poezii.
• ,,Apoi, mi-aduc aminte…O zi de primăvară
• Şi m-am trezit în luncă c-un pui cu ochi de foc,
• Cu părul negru-n cozi, cu faţa zâmbitoare
• Ea-şi pleacă ochii timizi- şi eu am stat pe loc…”.
•    Cele mai multe dintre poeziile de început, care se găsesc în cele două caiete manuscrise intitulate ,,Elena” şi ,,Marta”, caiete completate de către Poet în anii 1867 şi 1870, sunt inspirate de prima şi puternica dragoste ce l-a stăpânit, în vara şi toamna anului 1863. Putem considera, fără a greşi, că anul 1863 a fost anul primelor încercări poetice a lui Mihai Eminescu, poezii cu o valoare poetică mai redusă, dar simţite cu toată fiinţa de către adolescentul îndrăgostit.
• D.M.G: Ce a publicat Poetul Eminescu la Botoșani?
• N.I.: Din păcate, Mihai Eminescu nu a publicat nimic la Botoșani. El intrase în conflict cu literații botoșăneni, pe care îi considera fără talent, și, chiar dacă ar fi voit să publice ceva aici, nu l-ar fi acceptat aceștia. Singura poezie care a ajuns la Botoșani, în iarna anului 1887, a fost ,,De ce nu-mi vii?”, pe care muzicianul botoșănean Iancu Filip a pus-o pe note și s-a cântat toată vara anului în parcul Belvedere, fiind ascultată și de Poet, când venea cu soara sa Harieta să se odihnească.
•  D.M.G.: În cercetările Dvs. despre Mihai Eminescu, ați descoperit lucruri noi, pe care le-ați lămurit în cele scrise. Puteți să-mi dați câteva exemple?
• N.I.: Din patriotism local şi din dragoste pentru Eminescu, mai tot timpul mă ocup cu lectura, cercetarea şi descoperirea unor date noi despre viaţa şi opera lui Eminescu. În viaţa lui Mihai Eminescu sunt încă multe pete albe, multe necunoscute sau puțin cunoscute. Eu caut să-mi aduc contribuţia la cercetarea unor momente din viaţa Poetului. Astfel, am descoperit că Mihai Eminescu a locuit aproape doi ani de zile la Durneşti- Botoșani, a citit ,,Mărgăritarele” lui Vasile Iuraşcu la Mănăstirea Agafton, a cunoscut fetele lui Stamatopol, cel care avea moşia în cătunul ,,Mihai Eminescu”, comuna Gorbăneşti, a lucrat cu tatăl său la Dumbrăveni, în 1864, la întocmirea tabelelor cu ţăranii împroprietăriţi, a fost şi numismat, vânător şi jucător de şah, a avut două ceasuri de buzunar, nu unul, cum se ştia până acum, folosea baston şi multe altele. Materialele mele au caracter documentar. Ca inginer am făcut deducții logice şi conexiuni cu diferite momente din viaţa lui Eminescu, pentru a lămuri diferite aspecte din viaţa sa. Pentru aceasta a trebuit să citesc aproape tot ce s-a scris despre viața și activitatea lui Eminescu de-a lungul timpului, să compar diferite ipoteze, să fac conexiuni cu alte momente din viața Poetului și să găsesc varianta cea mai apropiată de adevăr.
•          Sper ca un scriitor botoşănean să scrie o carte despre Mihai Eminescu si legăturile sale cu meleagurile botoşănene şi cu oamenii acestor locuri, la un nivel mai ridicat și mai complet decât am făcut eu. Locurile nașterii și copilăriei sale merită acest efort.
•          Am studiat monografia ,,Viaţa lui Mihai Eminescu” a lui George Călinescu, am găsit multe neconcordanţe şi erori şi multe lucruri necuprinse în volum. Este timpul să se rescrie din nou ,,Viaţa lui M. Eminescu”, cu tot ce s-a descoperit între timp despre Eminescu, la care aş putea să-mi aduc modesta contribuţie, folosindu-mă de ceea ce am scris până în prezent.
• D.M.G.: Formaţia Dvs. de inginer v-a determinat să țineți mult la datele exacte? În felul acesta ați găsit o serie de informații ce au lămurit unele aspecte ale vieții și activității lui Mihai Eminescu…
• N.I.: Desigur că asta m-a ajutat foarte mult. Am văzut că în viaţa lui Eminescu sunt foarte multe perioade neştiute, necercetate și multe informații eronate. Citind foarte mult despre Eminescu, având o bibliotecă bogată, am parcurs tot ce s-a scris despre el. Am observat în aceste cărţi că scriitorii nu ţin cont de ce au scris alții înaintea lor. A scris fiecare ce a crezut el de cuviinţă că e mai bine şi atât. Am citit şi ,,Viaţa lui Eminescu”, a lui Călinescu, şi am observat că, totuşi, această carte este depăşită. Deşi este cea mai bună, în legătură cu viaţa lui Eminescu, are foarte multe lipsuri. Din 1964, când a apărut ultima ediţie, există multe descoperiri noi, acte noi. Călinescu face şi multe erori, pe care le-am cuprins într-un material. Mă gândesc că, poate, pe viitor, această carte despre viaţa lui Eminescu va fi rescrisă, pentru că se impune să fie rescrisă. Ar trebui să iasă vreo 5 volume. Începuse Ion Roşu cu primul volum, Originile, dar, moare subit și nu a mai putut continua.
•            Eminescu a locuit un an la Botoşani, el venind de la Mănăstirea Neamţ, de la Ospiciu, în aprilie 1887. Vine la Botoşani pentru că trebuia să se întâlnească şi cu sora lui, Aglaia, care venea de la Cernăuţi. A rămas un an la Botoşani, împreună cu sora lui Harieta. Recidivează boala, pentru că îşi găseşte aici o serie de colegi de-ai lui de la Timpul, cum era Scipione Bădescu, şi alţi colegi cu care a mai servit poate un pahar de Cotnari, ceea ce i-a făcut rău Poetului. Este nevoie să fie internat la Spitalul Spiridon, care se afla lângă Biserica Rosetti. Toată vara a rămas la Botoşani. În 3 iunie se întâmplă incendiul care mistuie peste 200 de case. În urma acelui incendiu foarte multă lume a rămas pe drumuri la Botoşani. 
•           Cererea ca să i se acorde, de către Consiliul local, un ajutor lui Eminescu de 100 de lei pe lună a venit într-un context foarte neprielnic. Primăria avea de ajutorat atâta populaţie. Au fost şi consilieri care au susţinut să fie ajutat Eminescu. Până la urmă ajutorul este aprobat, 1.200 de lei pe an, dar trebuia să fie aprobat şi de ministrul de interne liberal, care nu aprobă cererea respectivă. S-a spus că botoşănenii nu l-au ajutat pe Eminescu şi nu au vrut să ştie de el, ceea ce nu este adevărat. Sora lui voia să-l reţină aici, să aibă grijă de el, mai ales că doctorul Iszack îl trata şi îi garantase Harietei că îl va scăpa de boală, dar din nefericire tratamentul i-a făcut foarte mult rău. Tratamentul cu mercur, peste 40 de frecţii cu mercur…
•            De fapt, Eminescu a murit intoxicat cu mercur. Şi dacă mulţi scriitori spun că el a fost nebun, aş spune: faceţi o injecţie cu mercur, așa cum i-au făcut lui Eminescu la Bucureşti, doză de 4 mg, în loc de maxim 1,5 mg și o să vedeți ce efecte are. Este otravă curată. Vă daţi seama cum i-au atacat organele, ficatul, rinichii, inima, care au dus la moartea Poetului. Plus că mercurul afecta şi creierul…  
•            Când a fost internat la Viena, în 1884, s-a văzut, nu i s-a făcut niciun tratament şi s-a simţit bine. Medicii nu pot fi condamnaţi, atunci aşa se ştia, ca tratament în boala luetică, problema este că diagnosticul a fost pus greşit.
• D.M.G: A trecut Eminescu vreodată prin Călinești-Cuparencu, satul bunicului său patern, Vasile Eminovici?
• N.I.: Mihai Eminescu a colindat țara în lung și-n lat, a căutat să afle tot mai multe despre români, despre trecutul lor. Era pasionat de istoria neamului. Desigur, că Eminescu a căutat să-și afle strămoșii și în acest scop umblat prin Bucovina destul de mult, mai ales înaintea Serbării de la Putna, pentru strângerea de fonduri și a alimentelor necesare hrănirii celor 3000 de participanți. A colindat satele din jurul Putnei și Rădăuților și, în mod sigur, a trecut prin Călineștii lui Cuparencu, unde a fost găzduit de unchiul său, Ioan Eminovici. Faptul că nu a scris nimic despre acest lucru, nu înseamnă că nu a trecut să-și vadă rudele, știind că el vorbea puțin despre sine și greu afla cineva de la el vreo informație despre familia sa.
•  D.M.G.: Biografia lui Călinescu privitoare la familia Eminovici- este ea definitivă și completă?
•  N.I.: George Călinescu este primul eminescolog care a scris cartea ,,Viața lui Mihai Eminescu”, apărută în patru ediții: 1932, 1935, 1938 și 1964, carte apreciată de specialiști. 
•          Călinescu spunea: ,,Nu se poate scrie biografie decât despre un creator mort de mult…Biografia este arheologie și numai după ce timpul a mistuit arhivele e posibilă restituția omului moral prin escavațiuni. Semnificația unui artist se definește și sporește prin proporțiile pe care le ia opera lui străbătând generațiile biografia de fapt nu e a artistului ci a conștiinței istorice, sedimentată dialectic în straturi…biografia artistului începe, aș spune, nu cu anul nașterii, ci cu anul morții. Cine nu trăiește post-mortem, crescând după aceea mereu, nu e obiect de biografie”.
•           Scriitorul Paul Zarifopol, referindu-se la cartea lui Călinescu, scrie în Adevărul literar și aristic, nr. 599 din 29 mai 1932: ,,O biografie, în sfârșit: Mahalaua literaților și semiliteraților a îmbâcsit amintirea lui Eminescu, nu numai cu interpretări vulgare și strâmb pioase, ci și cu elementare neadevăruri. Aspru și ager a răzluit dl. Călinescu aceste necurățenii…”
•           Cu toate aceste aprecieri, cartea lui G. Călinescu conține multe erori, care trebuie eliminate și completată cu tot ce s-a descoperit și s-a scris după 1964. Toți eminescologii, atâta timp cât a trăit Călinescu n-au îndrăznit să iasă din tiparele stabilite de critic și să vină cu elemente noi care să-l contrazică. Ca academician și membru de partid în forurile superioare, Călinescu era un om puternic și nimeni nu îndrăznea să i se împotrivească, sau să-l contrazică. Astăzi se poate corecta ce a greșit criticul și se poate completa cu tot ce s-a mai descoperit pe tărâmul eminescologiei.
•     D.M.G.: Când ați început să scrieți despre Mihai Eminescu și ce va atras către această frumoasă preocupare intelectuală?
•    N.I.: Pensionarea timpurie m-a determinat să-mi schimb preocupările zilnice, citind tot ce s-a scris cu și despre Mihai Eminescu, în special despre viața și activitatea Poetului (despre operă au scris specialiștii), observând multe neconcordanțe și erori, în cele scrise de către diferiți scriitori și dorind să corectez aceste erori și să-mi aduc contribuția personală la cunoașterea unor aspecte și momente din viața Poetului. Eminescu fiind preocuparea mea cea mai importantă în activitatea de colecționar, achiziționând multe exponate cu această temă, a trebuit să mă documentez serios, deoarece voiam să alcătuiesc și exponate, să-l fac mai bine cunoscut pe Eminescu, Viața, activitatea și opera sa.
•          Am început să scriu, deși nu sunt literat, așa cum am considerat că merită scrise și lămurite aceste aspecte, le-am publicat în Buletinul Informativ și apoi în diferite reviste. Adunându-se mai multe materiale m-am gândit să le public în volum și așa a apărut prima mea carte, în anul 2000- ,,Anul Eminescu”, intitulată ,,Mihai Eminescu în filatelie”, împreună cu d-l Coriolan Chiricheș, fiind bun cunoscător al acestui domeniu.
•          M-a preocupat foarte mult viața și activitatea lui Eminescu pe meleagurile botoșănene și am fost neplăcut surprins să constat că s-a scris foarte puțin despre această perioadă din viața Poetului, puțini scriitori botoșăneni s-au aplecat asupra acestei perioade din viața Poetului. Au apărut adevărate volume despre Eminescu și diferite localități pe unde Poetul a trecut: Blaj, Brașov, Oravița, Timișoara, Giurgiu, Alexandria, Olt, Maramureș, etc., dar despre Mihai Eminescu la Botoșani nu s-a scris aproape nimic. Așa că, m-am apucat eu, ca nespecialist, să scriu o carte ,,Mihai Eminescu la Botoșani”, apărută în două ediții, în care am parcurs toate locurile, activitățile și oamenii pe care i-a cunoscut Eminescu pe aceste meleaguri. Au urmat alte opt cărți, cu diferite eseuri despre Eminescu, pe care le-am tipărit în tiraje mici pe cheltuială proprie. Nu am avut sponsorizări, lansări de carte, așa cum se obișnuiește în lumea literară.
•          Părerea mea este ca un scriitor sau o grupă de scriitori botoșăneni cu dragoste de Eminescu să rescrie cele pe care le-am început, la un nivel mai ridicat decât am putut eu și să scoată o carte completă cu ,,Mihai Eminescu la Botoșani. Viața, activitatea și opera”. 
•          Ar fi o mare realizare pentru orașul și județul în care s-a născut și a copilărit Poetul, aici și-a petrecut un an de suferință în 1887-88, carte dedicată memoriei celui mai reprezentativ și genial poet român. Este regretabil că o astfel de carte nu s-a scris încă la Botoșani, locul unde se impunea acest lucru cel mai mult.
• D.M.G.: Ce credeţi că nu s-a făcut și nu s-a lămurit în legătură cu Eminescu la Botoşani? 
• N.I.: În primul rând, nu s-a făcut totul în a identifica toate locurile legate de Eminescu, pe toată aria județului Botoșani de astăzi dar și la Dumbrăveni, care atunci ținea de județul Botoșani. La Orăşeni, deşi satul nu e legat direct de Mihai Eminescu. Mai ales că Olimpiada Iuraşcu, cea care a devenit stareţă la Agafton, prima dată s-a călugărit la Orăşeni. Nu se cunoaşte că acolo familia a avut 6 ani de zile o moşie de peste 300 de hectare de pământ și 12 pogoane de vie. Nu se cunoaşte că, timp de 3 ani de zile, la Durneşti, a fost arendaş Ghe. Eminovici şi că Mihai, copil, a făcut acolo primii paşi, timp de 1 an și 8 luni. Apoi la Gorbăneşti, se află cătunul Mihai Eminescu, unde trăia familia Stamatopol.
•            Gheorghe Eminovici, în drumul lui Botoşani-Durneşti, se oprea mereu acolo, să se odihnească, să bea apă. Stomatopol avea două fete pe care Eminescu le-a cunoscut, pentru că s-au făcut călugăriţe la Agafton. Nu se cunoaşte că în Botoşani a locuit un an şi opt luni la Maria Mavrodin, împreună cu verii lui, pe strada Octav Onicescu, atunci când a lucrat la primărie, în calitate de copist și în iernile 1851-1852 și 1852-1853, când au locuit la familia Mavrodin, cu chirie, casele din Botoșani fiind închiriate Smarandei Varlam. Ar trebui identificat locul caselor Mariei Mavrodin, pe strada Octav Onicescu, unde a locuit Poetul și să se monteze o placă comemorativă 
•         Nu se cunoaște că Mihai Eminescu a învățat, timp de șase săptămâni, la Gimnaziul din Botoșani, azi Liceul A.T. Laurian, lucru necercetat cu atenție, din partea conducerii liceului. Tot aici Eminescu a fost în comisia de examinare a unor cadre didactice prin 1874-75. Ar fi necesar ca pe clădirea Liceului Laurian să fie pusă o placă comemorativă cu chipul Poetului și să fie inscripționată cu această informație.
•           Este necesar să se stabilească un traseu turistic ,,Pe urmele lui Mihai Eminescu la Botoșani”, afișat în locurile publice, să fie cunoscut de turiștii care ne vizitează orașul. Și tipărirea unor cărți poștale ilustrate cu aceste locuri se impune, pentru vizitatorii orașului. Mai înainte, însă, trebuie marcate, așa cum se cuvine și merită Poetul, aceste locuri cu plăci memoriale din marmură și cu chipul în bronz al lui Eminescu.
• D.M.G.: De ce a publicat Eminescu atât de puțin în timpul vieții sale ? Nu era mulțumit de valoarea celor scrise de el, sau pentru altceva ?
• N.I.: Mihai Eminescu a publicat puține din poeziile sale, în revista Convorbiri literare. El era un perfecționist, revenea deseori asupra poeziilor sale, care așteptau mult până să găsească o formă care să-l mulțumească. Mai mult el căuta să rămână un anonim pentru public. Într-un manuscris, Eminescu își expune părerea sa despre anonimatul vieții unui scriitor sau artist: ,,Ca artist sau ca om de litere e bine ca persoana ta să rămâie necunoscută cititorilor tăi- și cu cât vei fi mai cu talent cu atâta aceasta-i mai necesar. Depărtarea face a crede că autorul cutării sau cutării scrieri interesante trebuie să fie un om foarte deosebit, în fapt însă, oricare ar fi puterea imaginației sau judecății tale, rămâi tot om, cu toate defectele și slăbiciunile ce sunt legate de acest cuvânt. Daca-i putea să guști în taină și necunoscut laudele acelor oameni ce i-ai putea iubi- bine, de nu, nu te arăta lor.” (M. Eminescu, ms. 2257).
•           Eminescu dorea ca să rămână necunoscut cititorilor săi, pentru a nu i se cunoaște defectele umane, aspectele intime și întâmplările nefericite din viață, pentru ca cititorii să guste opera autorului și nu aspectele, mai mult sau mai puțin importante, din viața sa.
•            În cele 44 caiete manuscrise, rămase de la Eminescu, ne-au parvenit multe informații despre viața, activitatea, caracterul și modul de gândire al Poetului, unele dintre ele intime, și dacă el ar fi știut că, după moartea sa, acestea vor fi date publicității, le-ar fi distrus cu certitudine.
• D.M.G: Fiind un ziarist recunoscut și temut, Eminescu iubea adevărul, chiar dacă supăra pe mulți dintre cunoscuții lui. Din această cauză Eminescu a avut mult de suferit. 
•  N.I.: În scrierile sale, Mihai Eminescu a fost foarte atent cu ceea ce dădea publicității, Poetul știind efectul pe care îl avea o informație eronată asupra publicului. El spunea: ,,A eși în publicitate nu-i glumă. Mai de multe ori îmi pare rău c-am publicat ceea ce am publicat. Este o zicală din bătrâni: Gura să aibă trei lacăte: în inimă, în gât și a treia pe buze; când îți scapă cuvântul din inimă, să nu scape de cealaltă, că dacă ai scăpat o dată vorba din gură n-o mai prinzi nici cu calul, nici cu ogarul, ba nici cu șoimul. Trebuie să cumpenești de-o sută de ori o scriere până o dai publicității”.
•     Nimeni nu ar fi reuşit să-l determine pe Mihai Eminescu să susţină o idee care nu era a lui şi cu care nu era de acord şi când cineva îi făcea vreo observaţiune el răspundea cu mândrie: ,,altul o să mă înveţe pe mine, cum să susţiu interesele neamului meu?”, spune colegul său Grigore Păucescu.                 Din cauză că Eminescu era mare iubitor de adevăr, el și-a făcut mulți dușmani, chiar și printre prieteni, ce l-au făcut să sufere mult în viață. Putea ocupa o funcție importantă în Stat, dar articolele sale din ziarul Timpul au făcut să fie ocolit și înlăturat de politicienii timpului său. Critica sa severă la adresa politicienilor a făcut ca Eminescu să fie scos din viața publică, fiind internat ca alienat.     
•  D.M.G.: Ce părere aveți despre boala de care a suferit Mihai Eminescu? S-au scris atâtea despre boala lui încât nu mai știm pe cine să credem.
•  N.I.: Marele eminescolog Dumitru Panaitescu Perpessicius, care o viaţă întreagă a trudit pentru cercetarea şi promovarea operei lui Mihai Eminescu, editând primele şase volume ale operei eminesciene, în articolul său ,,Legendă şi adevăr în biografia eminesciană”, publicat în revista Tribuna din 13 iunie 1959, afirmă cu ironie că ,,anii au proliferat o muşiţă biografică impresionantă, care a alterat imaginea de adevărat a poetului”.
•          Perpessicius condamnă tendinţa unor biografi de a introduce în biografia Poetului o serie de falsuri, care nu ajută nimănui: ,,Poate că a sosit timpul ca o bună parte din folclorul acesta biografic, de calitate cel mai adesea îndoielnică, să fie trecut la recuzita rebuturilor fără utilitate, căci ce rost are şi cui foloseşte, de exemplu, să mai punem în circulaţie o anecdotă cu osebire dizgraţioasă, ca aceea după care poetul, invitat la masă la Pascaly, pe vremea când era sufleor şi venindu-i să strănute, a folosit, pentru că n-avea batistă, şervetul, ba s-ar mai fi şi lăudat prietenilor, făcând haz de isprava aceasta?”
•          Prezentăm în paginile următoare o serie de informaţii false despre viaţa şi activitatea lui Mihai Eminescu, pe care le putem încadra în categoria numită de Perpessicius- ,,muşiţă biografică”, care de fapt sunt ,,falsuri biografice”.
•          Unul din cele mai mari neadevăruri care s-au spus despre Mihai Eminescu este faptul că Poetul ar fi atins de nebunie datorită sifilisului şi că această boală au avut-o mai mulţi fraţi ai săi, boală transmisă pe cale maternă.
•          Primul care lansează ipoteza nebuniei lui Mihai Eminescu a fost Titu Maiorescu, în prefaţa volumului de Poezii, scos în anul 1883: ,,Dacă a înnebunit Eminescu, cauza este exclusiv internă, este înnăscută, este ereditară. Cei ce cunosc datele din familia lui, ştiu că la doi fraţi ai săi, morţi sinucişi, a izbucnit nebunia înainte de a sa şi că această nevropatie se poate urmări în linie ascendentă”. Această ipoteză a fost preluată de toţi eminescologii după el, ca un adevăr asupra căruia nu mai trebuie insistat.
•          La rândul lui, Iacob Negruzzi a afirmat şi el, ca şi Maiorescu, că boala lui Eminescu a fost ereditară: ,,Nu este nici o îndoială că nebunia a fost o boală ereditară în familia lui Eminescu şi se poate urmări la ascendenţii săi din partea mamei. Din fraţii lui Eminescu, unul s-a sinucis, alţii au murit nebuni, o soră era paralizată, Henrieta, era isterică şi a murit foarte tânără”. 
•          Această ipoteză falsă, reluată de mai toţi eminescologii, a fost lămurită, în final, în cartea scoasă de academicianul şi eminescologul Eugen Simion: ,,Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor”, carte scoasă de Editura ,,Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă” Bucureşti, în 2015. Se demonstrează, de către cei mai buni specialişti în medicină, că Mihai Eminescu a fost atins de un sindrom maniaco-depresiv, boală care nu i-a afectat creierul şi nici capacitatea sa intelectuală. Academicianului Victor Voicu, pune verdictul bolii lui Eminescu: ,,În privinţa marelui nostru poet Mihai Eminescu datele deţinute, fundamentate pe documente, mărturii, scrisori, date clinice, date anatomo- patologice (autopsia) pledează neîndoielnic pentru o patologie afectivă, un – sindrom maniaco- depresiv. Erorile de diagnostic şi implicit tratamentul cu mercur de lungă durată, pentru un presupus lues, a supraadăugat sindromului maniaco- depresiv o componentă neurotoxică cu o agravare a depresiei şi apariţia altor simptome psihice, neurologice şi organice. Toate acestea au dus la deteriorarea gravă a stării de sănătate a marelui poet grăbindu-i sfârşitul”.
• Boala ereditară de care au fost atinşi unii din copiii lui Gheorghe şi Raluca Eminovici a fost tuberculoza, boală fără leac în acele timpuri. De tuberculoză s-au îmbolnăvit şi au murit Şerban, Iorgu şi Harieta, Ilie de tifos, iar Niculae s-a împuşcat într-un moment de deznădejde.     
• D.M.G: Cum l-au sprijinit botoșănenii în anii de boală pe Mihai Eminescu?
• N.I.: În perioada 10 aprilie 1887- 12 aprilie 1888, Mihai Eminescu s-a aflat la sora sa Harieta, într-o casă cu chirie de pe Str. Sf. Nicolae. Venise de la ospiciul de la Mănăstirea Neamț, într-o stare bună de sănătate și nu avea de gând să petreacă prea mult la Botoșani. Revenirea bruscă a bolii după întâlnirea cu prietenii, a făcut să fie internat la spitalul Sf. Spiridon.
•          Eminescu fiind bolnav, lipsit de bani, a făcut ca un grup de 60 de personalități botoșănene să facă o petiție pentru acordarea unui ajutor material. Consiliul local a luat în discuție această cerere și, o parte dintre consilieri, s-au opus acordării ajutorului, dar marea majoritate au fost de acord pentru un ajutor de 1200 de lei. G. Călinescu și Perpessicius i-au criticat dur pe botoșăneni, care au întârziat cu ajutorul, dar condițiile speciale au îngreunat acest lucru.
•          Pe 3 iunie 1887, un incendiu devastator a cuprins oraşul şi în 12 ore a prefăcut în scrum  310 case şi 200 de prăvălii, rămânând fără locuinţă peste 10.000 de persoane. Focul a distrus şi Biserica Uspenia şi a ajuns aproape de casa în care locuia Poetul, pe Str. Sf. Nicolae nr.8. Discuțiile tensionate din consiliu s-au datorat acestui dezastru ce a cuprins orașul. Ajutorul este acordat, cu toate că ministrul de interne a întârziat cu aprobarea lui. În această perioadă studenții de la arte frumoase din Iași au deschis liste de subscripții, colectând bani pentru Eminescu. Aceste acţiuni i-au adus Poetului peste 2.000 de lei într-un an, bani pe care Poetul îi avea depuşi la Casa de Economie din Botoşani, sumă suficientă pentru nevoile personale. 
• Cei din București au acuzat pe botoșăneni că nu l-au ajutat pe Eminescu, dar ei n-au făcut nimic pentru ajutorarea lui, mai mult, s-a întârziat mai mult de un an pentru aprobarea unei pensii Poetului. 
•  D.M.G: Câteva cuvinte despre certificatele medicale ale Poetului…
•  N.I.: După 28 iunie 1883, când Eminescu are prima criză și este internat la ospiciul doctorului Al. Șuțu și până la moartea sa, Poetul a mai fost internat de opt ori în diferite spitale pentru tratament. Se cunoaște că Eminescu a fost diagnosticat și tratat de o boală pe care n-o avea, paralizie generală progresivă, ca un efect al luesului ereditar. 
•           Acest diagnostic, acceptat de Maiorescu, s-a vehiculat mult timp, până și astăzi, aducând mari deservicii Poetului. Aceasta pentru a justifica internarea Poetului în spitalele de nebuni și interzicerea sa publică. Dar, nimeni nu a demonstrat boala lui Eminescu pe baza unor acte medicale (diagnostice, certificate medicale, fișe de externare etc), care să dovedească adevărata boală de care suferea- simdrom bipolar maniaco- depresiv. Aceste acte medicale, deși au existat, ele au fost ascunse sau distruse, pentru a nu se mai cunoaște adevărul. 
•            Chiar ultimele două certificate de externare, de la ospiciul de la Neamț și cel de la Spitalul Sf. Spiridon din Botoșani, ajunse la Aglaia și, în final la V. Braniște, așa cum spune Augustin Z.N. Pop: ,,Când, în 1903, V. Braniște îl întâlni la Timișoara, Ioan Drogli (fiul cel mic al Aglaiei), îi încredință două certificate ale poetului, o scrisoare a lui Titu Maiorescu către Harieta, două manuscrise- fragmente ale lui Slavici, șase scrisori ale lui Mihai Eminescu către tatăl său, către amândoi părinții, către Șerban și către nefericita Harieta, apoi o scrisoare a acesteia către Aglaea”. Nici despre aceste două certificate nu se mai știe nimic. 
•            Cred că, o parte din aceste documente medicale se găsesc undeva, bine ascunse, pentru a nu se cunoaște adevărul și a se vedea că Eminescu a fost tratat greșit.
•  D.M.G:  Părerea Dvs. despre eminescologie, privită în ansamblul ei. Ce ar mai trebui făcut?
•  N.I.: Eminescologia este o știință în slujba căreia s-au situat scriitori și alți intelectuali cu dragoste față de opera celui mai mare poet român din toate timpurile- Mihai Eminescu.
•            Mihail Sadoveanu a îndemnat pe toții scriitorii români: ,,Să ne aducem pururi aminte de Mihail Eminescu, cel mai ales între toţi scriitorii acestui neam, apărut pe neaşteptate în literatura lâncedă şi convenţională a epocii. În viaţa lui scurtă a dus arta poeziei la înălţimi neîntrecute până astăzi, îmbogăţind ritmul, rima şi expresia artistică; a dat cuvintelor simple valori nouă şi armonii surprinzătoare, sentimentelor adâncime unică, viziunilor orizont nemărginit.” (Mihail Sadoveanu- Eminescu). 
•            A fi intelectual și a-ți aduce contribuția la cunoașterea și omagierea lui Mihai Eminescu este o datorie a fiecărui român. După 1989, tot mai mulți intelectuali români au scris despre Eminescu, au venit cu idei, documente și ipoteze noi, care au clarificat o serie de necunoscute din viața poetului. Din păcate, unii au scris despre Eminescu ca să se afle în treabă, au lansat ipoteze false despre viața și opera Poetului, despre boala și moartea sa, aducând deservicii eminescologiei. Când scriem ceva despre Luceafărul poeziei românești, trebuie să chibzuim bine ce dăm publicității, să fim bine documentați și informați, să găsim documente, arhive care să demonstreze ipoteza lansată.
•            A venit la rând Veronica Micle, despre care s-au scris, în ultimii ani, câteva cărți, care nu aduc nimic nou față de ceea ce se srisese până atunci, un fel de biografii romanțate, așa cum a văzut și înțeles fiecare, relația dintre Eminescu și muza sa inspiratoare.
•            Cred, că e timpul să se rescrie biografia lui Mihai Eminescu, de către un colectiv de scriitori pasionați de viața, activitatea și opera lui Eminescu, adunându-se tot ce s-a scris până acum, să nu mai rămână acele pete albe în biografia Poetului.   
• D.M.G: Părerea Dvs. despre derapajele unora dintre eminescologi…
• N.I.: Eminescologul Petru Creția spunea în 1998, în cartea sa ,,Testamentul unui eminescolog”, că trebuie adunate toate informațiile despre Mihai Eminescu, fie ele cât de mici și neînsemnate, care împreună, dau o imagine mai completă asupra Poetului: ,,…din mărturii scurte sau lungi, de tinerețe sau de mai târziu, de la prieteni ori de la adversari, de la femei și de la bărbați, se poate reconstitui un Eminescu de o mare vivacitate și veridicitate, nealterat de inerentele prelucrări ale oricărui biograf”.
•           În ton cu acest îndemn al eminentului eminescolog, mulți scriitori, au încercat să-și aducă ,,contribuția” lor în acest domeniu la modă, contribuind cu diverse falsuri și păreri eronate la biografia eminesciană. Astfel, în loc să eliminăm ,,petele albe” și falsurile din biografia eminesciană, am contribuit la înmulțirea acestora, la bulversarea cititorului, mai ales după anul 1989.
•           După revoluția din 1989, s-a obținut libertatea ca fiecare să-și spună părerea și să scrie despre Eminescu, ceea ce a crezut, aflat și gândit, lămurind o serie de aspecte din viața, activitatea și opera Poetului, dar vehiculând și multe neadevăruri și idei personale, funcție de poziția lor față de Eminescu și opera sa.
•            Au apărut cărți în care Mihai Eminescu și familia sa sunt denigrate, fără o documentare corespunzătoare, se fac afirmații categorice, cum că Eminescu ar fi fost luetic și nebun, fără un pic de respect față de viața și activitatea Poetului, contrazicându-i pe toți cei ce au avut o părere corectă, privind boala Poetului, sindrom bipolar maniaco-depresiv, ceea ce nu este același lucru cu ,,paralizie generală progresivă”, boală gravă determinată de infecția cu lues. Se spune că Raluca Iurașcu, ar fi avut lues și că familia lui Eminovici era o familie ,,tarată”.
•             Ceea ce m-a deranjat este faptul că nimeni nu a luat o poziție justă față de aceste insulte aduse celui mai mare poet român, cu excepția academicianului Nicolae Constantinescu, care spune: ,,A-l declara pe Mihai Eminescu nebun, alienat mintal, lipsit de judecată, dement, ca urmare a unor tulburări psihice accentuate pe fondul unui sifilis nervos și a unui alcoolism cronic, este un act de o gravitate majoră, care ar trebui probat și nu doar murmurat, șoptit, spus pe la colțuri și preluat apoi în mod necontrolat ca fiind un fapt dovedit”, încheind cu întrebarea: ,,Îl merităm noi oare pe Eminescu? Mai avem oare dreptul moral de a ne mândri cu Eminescu?”
• D.M.G.: Cum a fost apreciată, până în prezent munca Dvs. de cercetare pe tărâmul eminescologiei, domeniu destul de greu și de sensibil?
•  N.I.: Nu aș dori să spun eu acest lucru și las concetățenii mei să-și spună părerea despre pasiunea și munca mea, în folosul cunoașterii și omagierii marelui nostru poet- Mihai Eminescu. Regretatul Nicolae Danciu-Petniceanu din Mehadia, scriitor și prieten, spunea într-o scrisoare, următoarele:
• Scrisoare din Mehadia
•           Duminică, 28.01.2007
•      Stimate Domnule Inginer din Botoşani, prietenul lui Eminescu,
•  …Am rămas plăcut impresionat de cele 4  ,,Buletine informative” editate de Gruparea colecţionarilor ,,Mihai Eminescu” din Botoşani. Felicitări, oameni buni! Am găsit şi lucruri foarte interesante, date şi fapte literare comentate, comentate de oameni de specialitate, chit că mulţi dintre dvs. nu sunt literaţi, faceţi o treabă de specialitate şi de mare competenţă culturală. Nu ştiam că existaţi!!! Cu acceptul dvs. doresc ca în ,,Eminescu” 9 să prezint aceste caiete (buletine…) şi chiar să public ceva legat de Eminescu şi bădia Creangă.
•                                                 Cu alese sentimente, N. D. Petniceanu
• Această apreciere din partea unui scriitor, m-a bucurat foarte mult și m-a făcut să continui cu scoaterea Buletinului Informativ și cu cercetarea vieții lui Mihai Eminescu. Cred că am făcut bine.
•      D.M.G.: Cum a fost comemorat Mihai Eminescu la Ipotești și Botoșani de-a lungul timpului? Cum vi se par manifestările dedicate lui Eminescu la Ipotești și Botoșani?
•      N.I.: De la moartea lui M. Eminescu și până în prezent, Mihai Eminescu a fost comemorat la Botoșani, orașul nașterii sale și Ipotești, satul copilăriei sale, la anumite intervale de timp: 1909, 1914, 1929, 1939, 1950, 1969, apoi din doi în doi ani, și apoi anual.
•           Până în 1939, anul semicentenarului morții lui Mihai Eminescu, manifestările organizate la Ipotești și Botoșani au fost sporadice, slab organizate, oficialitățile locale neacordând atenția cuvenită Poetului. Manifestarea de la Botoșani și Ipotești din 1929, la 40 de ani de la moarte, s-a ridicat la un înalt nivel, cu o participare importantă și cu scoaterea unei reviste ,,Cuvântul nostru”. Atunci s-a pus piatra de temelie a bisericii noi de la Ipotești, manifestare în care s-a implicat prefectul Irimescu și jurnaliștii M. Ciutea și M. Țupa.
•            Următoarea manifestare de un nivel ridicat s-a organizat în 1950, la centenarul nașterii Poetului și în 1969, când s-au organizat ,,Zilele M. Eminescu”, cu o participare numeroasă, un simpozion eminescian, recitaluri, concurs poetic, spectacol festiv. A participat și colonelul Ghe. Eminescu, nepotul Poetului care a spus: ,,modul cum a fost organizată acțiunea din zilele de 13-15 iunie onorează autoritățile din Botoșani. Totul a fost excepțional”.
•             Din 1989 și până în prezent, manifestările pentru omagierea lui Eminescu sunt la alt nivel, se cheltuiesc mulți bani pentru premierea unor poeți (sume mari pentru nivelul municipiului), dar cu participăre redusă din partea publicului și fără efectul dorit.  
• D.M.G.: Ce credeți că nu s-a făcut încă și poate fi făcut pentru  Mihai Eminescu la noi, în Botoșani, Poetul cu care noi ne mândrim?
• N.I.: Botoșaniul este locul binecuvântat de Dumnezeu unde s-a născut cel mai mare poet român- Mihai Eminescu. Din păcate, locurile pe unde Poetul și-a purtat pașii nu sunt suficient cunoscute, aceste locuri nu sunt marcate corespunzător cu monumente și plăci memoriale așa cum ar fi normal. Mulți botoșăneni nici nu cunosc bine aceste locuri, mai ales cei tineri.
• Ar trebui să se constituie o Asociație Culturală ,,Pro Eminescu” din care să facă parte intelectuali inimoși, cu dragoste de Eminescu, care să organizeze, să realizeze manifestări și simboluri dedicate Poetului. Ar trebui stabilit un traseu turistic eminescian, pentru cei ce vor să viziteze aceste locuri și să pună o floare în memoria Poetului. 
• Ar trebui ca Primăria Botoșani să cumpere casa în care s-a născut Poetul și s-o transforme într-o instituție de cultură: casă memorială, bibliotecă, muzeu, salon literar, loc pentru expoziții permanente sau periodice de carte, de filatelie, numismatică, etc. Pe fațada clădirii să se monteze o placă de marmură cu un medalion Eminescu și inscripția aferentă, pentru că aceasta este cu adevărat casa în care s-a născut poetul, chiar dacă a suferit o serie de modificări, făcute de-a lungul timpului, mai ales la fațadă.
• Manifestările dedicate zilei de 15 ianuarie și 15 iunie să fie mai puțin festiviste și stereotipe, la ele să participe în special tinerii, să se vorbească despre Eminescu și nu să se vină cu studii savante. Cu aceste ocazii să se organizeze expoziții de carte, de filatelie, numismatică, să se prezinte recitaluri din poezia lui Eminescu și muzică pe versurile Poetului. Să fie cu adevărat o zi de sărbătoare, mai ales pe 15 iunie când este cald și posibilități mai mari de participare a publicului.
• Dorința mea este ca toții scriitori botoșăneni să se unească într-un efort comun pentru scrierea acelui volum dedicat celui mai genial poet român- Mihai Eminescu și legăturile lui cu meleagurile botoșănene. Mihai Eminescu merită ca, la Botoșani, orașul nașterii sale și la Ipotești, unde a copilărit, să se scrie cea mai frumoasă carte despre copilăria și adolescența lui.
• D.M.G: Cum apreciați implicarea așa-ziselor instituții de profil și a autorităților locale recuperarea tuturor frânturilor de biografie și în administrarea patrimoniului eminescian?
• N.I.: La Botoșani se găsesc cele mai multe locuri legate de viața și activitatea lui Mihai Eminescu: municipiu Botoșani, Ipotești, Durnești, cătunul M. Eminescu, Orășeni și altele. În municipiul Botoșani se află 12 locuri, pe unde Eminescu și-a purtat pașii, care necesită marcarea lor cu plăci memoriale frumoase, cu efigia în bronz a Poetului și inscripții elegante, așa cum merită poetul. În prezent unele din aceste locuri nu sunt marcate deloc (casa Mavrodin, Spitalul Sf. Spiridon, Liceul Laurian), iar altele au plăcuțe aproape invizibile, ruginite și chiar greșit inscripționate. 
•             Este necesar ca autoritățile orașului să inițieze un proiect pentru confecționarea unor plăci memoriale din marmură, cu efigia în bronz a Poetului, amplasate în locurile legate de Poet. Totodată este necesar să se întocmească un ghid turistic, un traseu eminescian, care să fie cunoscut de vizitatori, să se tipărească un pliant cu acest traseu și să se editeze cărți poștale ilustrate. În oraș sunt suficiente busturi și statui cu Eminescu, dar trebuie mai bine îngrijite și toate să figureze în ghidul turistic.
• D.M.G.: Ce ne puteți spune pentru finalul convorbirii noastre?
• N.I.: În încheiere, aș prezenta părerea poetului Răzvan Ducan din Târnăveni, care mi-a citit cărțile și Buletinele ,,Mihai Eminescu”, în care apreciază munca pe care am depus-o pentru cinstirea și omagierea lui Mihai Eminescu- ,,omul deplin al culturii românești”:
•     ,,Desigur, lumea scriitoricească, şi nu numai, bulversată de orgolii, de pizme şi alte animozităţi este prea puţin dispusă să aprecieze realizările adevărate, can-canurile ieftine şi lucrurile facile şi fade, ridicate la ranguri de lucruri extraordinare, ocupând mai toate podiumurile  şi luminile de reflector, din ziua de azi. Şi totuşi, inginerul colecţionar şi cercetător în viaţa lui Mihai Eminescu, Nicolae Iosub, nu priveşte înapoi cu mânie, ca să parafrazez titlul cunoscutei piese a lui John James Osborne, ci poate cu oarecare regret de a nu i se da „Cezarului ce-i al Cezarului”. Şi totuşi, poate că i se dă şi i se va da, luând în calcul acest modest articol al meu, care poate fi un început în această direcţie. O mai dreaptă cumpănire, care cu siguranţă, va veni în timp, îl va pune pe dl. Nicolae Iosub acolo unde merită, adică recunoaşterea de a fi un cercetător şi promotor de primă linie a vieţii şi imaginii lui Eminescu.
•     «De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece», spun versurile lui Grigore Vieru. Până la Eminescu, cred că avem drept de judecată şi noi muritorii de rând. De ce nu?”
•      29 octombrie 2013          Răzvan Ducan,  scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România

Vă mulțumim respectuos, urări de sănătate, dle Nicolae Iosub!
A consemnat, D.M. Gaftoneanu, Botoșani, 3 mai 2023