Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Observatorul Astronomic și Planetariul din Suceava, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Observatorul Astronomic și Planetariul din Suceava, lectorul universitar Cristian Pârghie mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2012, în incinta acestuia.

– Domnule Cristian Pârghie, de când datează observatorul astronomic?
– Planetariul este situat pe Strada Universității, numărul 13A și aparține Universității Ștefan cel Mare din Suceava, fiind a treia instituție de acest gen ca vechime din țară [după cele din Timișoara și Constanța], inaugurat în decembrie 1981.

– Ce cuprinde clădirea?
– La parter, este amenajată o expoziție de istorie a evoluției instrumentelor astronomice, de la lunete la radiotelescoape, ce include și imagini din univers obținute cu telescopul spațial Hubble, însoțite de explicații. În continuare, se află sala de planetariu, în care există două tipuri de programe de vizionare – standard și speciale. În primul caz, poate fi explorată bolta cerească din ziua sau din perioada respectivă (sistemul planetar, constelațiile astronomice și zodiacale, perioadele de rotație și de revoluție ale corpurilor cosmice etc.). În cadrul celuilalt program, poate fi văzut cerul în diferite zone ale Pământului (într-un oraș oarecare, la Ecuator, în cele două emisfere sau la poli, inclusiv stelele polare și Norii lui Magellan) sau în diverse perioade ale timpului (pe vremea lui Isus Hristos, Ștefan cel Mare, Cristofor Columb etc.), care diferă din cauza mișcărilor de rotație, revoluție și precesie ale Terrei. Pot fi făcute predicții astronomice și în viitor, dar aparatura pe care o avem nu permite investigații mai detaliate. Urmează terasa de observație, unde, cu ajutorul unei lunete speciale cu filtre de lumină (H – Alpha), numită coronaroscop, care micșorează distanțele cosmice de circa un milion de ori, poate fi examinată activitatea soarelui (protuberanțele, petele și exploziile solare), cu impactul acesteia asupra vieții de pe pământ.

– Care sunt cele mai spectaculoase observații pe care le-ați făcut?
– Am văzut planetele Saturn (cu cele șapte inele distincte), Venus (cu fazele sale) și Jupiter (cu cei patru sateliți, benzile ecuatoriale și marea pată roșie), Luna, satelitul natural al Pământului (cu relieful alcătuit din cratere și munți), galaxia spirală M[essier] 31 [Andromeda], cea mai apropiată de Calea Lactee [situată la aproximativ 2,5 milioane de ani-lumină de noi], nebuloase și roiuri de stele. Din cauza poluării luminii în zonă, pentru observații mai performante ieșim în afara orașului sau pe munte, unde am putut vedea ciocniri de galaxii, comete și asteroizi.

Florin Bălănescu