OCHI DE DOR
Tu vezi, femeie, prin ochi de dor cum te privesc
Și noaptea înflorește ca o rugăciune?
Când cerul din fereastră se lasă deschis,
La roata Carului Mare o spiță încă respiră.
Glasul apei se scufundă în valuri de drum,
Pașii dansând răstoarnă hora iubirii,
În gazdă se mută valea timpului din ceață.
La o fecioară i-a căzut sărutul pe rochia de mireasă.
Pământul din bulgări se face brazdă,
Brazda când plânge se face vis
Și brazda inflorind trece prin șipot de primăvară.
Distanța lungă din cântec se face copac
Și soarele bătrân se îndoaie peste mine
Cât un munte de cer, încă obosit
Pe patul luminii, când doarme cu mine.
Pe strada vieții mele se sapă încă o fântână,
Din care se vor trezi ochi de apă curgând,
Ca o dantelă de vis peste mine,
La poarta unui cântec am scris
Cu ochi mari de dor și multă iubire.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania