Comentariu la manuscrisul acestei cărți Analiză amplă a volumului Opera lui Al. Florin Țene comentată în presă.

Volumul „OMAGIU AL. FLORIN ȚENE LA 84 DE ANI”, apărut la Editura Napoca Star (2026), se constituie nu doar ca o culegere de texte critice, articole și studii, ci ca un act cultural solemn, cu valoare de bilanț și de consacrare.
Cartea este publicată într-un context simbolic – dezvelirea bustului scriitorului la Biblioteca din Drăgășani – care transformă demersul editorial într-un ritual de recunoaștere publică și instituțională. Nu avem de-a face cu un volum omagial festivist, ci cu o arhitectură critică atent organizată, care reflectă amploarea, diversitatea și coerența unei opere literare desfășurate pe parcursul a peste șase decenii. Manuscrisul demonstrează că receptarea operei lui Al. Florin Țene nu este conjuncturală, ci stabilă, pluriperspectivă și susținută de nume autorizate ale criticii și publicisticii culturale contemporane.
Textele reunite în volum conturează imaginea unui autor total, în accepțiunea clasică a termenului: poet, romancier, dramaturg, eseist, critic și istoric literar, filosof al culturii, jurnalist și organizator instituțional. Această polivalență
nu este una dispersivă, ci funcționează sub semnul unei unități de viziune etică și culturală.
În Prefața semnată de Liliana Moldovan, Al. Florin Țene este definit ca un constructor de „catedrală literară”, metaforă esențială pentru înțelegerea operei sale: o construcție durabilă, realizată prin disciplină, vocație și responsabilitate față
de limba română și destinul culturii naționale. Cele peste 100 de volume publicate sunt prezentate nu ca simplă performanță cantitativă, ci ca un corpus coerent, orientat constant spre ideea de conștiință.
Un ax central al volumului este reprezentat de accentul pus pe dimensiunea morală a scrisului lui Al. Florin Țene. Criticii converg asupra ideii că literatura sa este o formă de rezistență prin memorie, un act de recuperare a adevărului istoric și
cultural, în special în raport cu trauma totalitarismului.
Analiza romanului Un ocean de deșert (Dorel Mateescu) devine emblematică pentru această direcție. Romanul este interpretat ca o acuză istorică și morală, o frescă a degradării spirituale produse de ideologiile totalitare. Alternanța dintre lumea rurală tradițională și mecanismele Răului istoric conferă textului o tensiune dramatică de mare forță simbolică.
Titlul însuși este citit ca metaforă majoră: oceanul – vastitatea suferinței colective; deșertul – sterilitatea morală indusă de dictatură. Critica remarcă refuzul maniheismului și construirea unor personaje puse în fața alegerilor-limită, ceea ce transformă romanul într-un roman al conștiinței, nu al propagandei inverse.
Numeroase articole din volum subliniază faptul că poezia reprezintă nucleul originar al creației lui Al. Florin Țene. De la debutul cu Ochi deschis (1974) până la antologiile de maturitate, poezia sa este definită drept o poezie a
responsabilității, în care cuvântul devine „substanță ontologică”.
Critici precum Gelu Dragoș, Melania Cuc sau Johnny Ciatloș-Deak evidențiază: densitatea metaforică; filonul sapiențial și religios; dialogul constant cu tradiția (Eminescu, Blaga, Nichita Stănescu); gravitatea solemnă a discursului liric.
Versul lui Al. Florin Țene nu urmărește experimentul formal gratuit, ci restaurarea sensului într-o epocă a fragmentării. Poezia devine formă de veghe spirituală, iar poetul – un „paznic al limbii române”.
Un capitol esențial al analizei critice este dedicat romanelor biografice șimemorialistice. Volumele consacrate unor personalități precum Gib I. Mihăescu, Macedonski, Radu Gyr sau Traian Dorz sunt interpretate ca romane ale recuperării,
situate la granița dintre document și ficțiune. Studiul comparativ realizat de prof. univ. dr. Titi Ungurean (Gib I. Mihăescu
– Al. Florin Țene) este de o importanță deosebită, întrucât plasează opera lui Țene într-o paradigmă a responsabilității culturale și instituționale, în contrast cu modernismul psihologic, limitativ, al lui Mihăescu. Concluzia este fermă: Al.
Florin Țene este un autor major prin amplitudine, influență și durată.
Seria „Pagini de conștiință: Ziariști și scriitori” ocupă un loc central în volum și este considerată o lucrare-manifest. Comentariile critice (Mihaela CD, Dorel Mateescu, Liliana Moldovan) subliniază caracterul ei de istorie literară
alternativă, întemeiată pe criterii etice și axiologice.

Al. Florin Țene pledează pentru o decantare morală a valorilor literare, refuzând relativismul și compromisul ideologic. Această poziționare îl transformă într-o conștiință critică incomodă, dar necesară, într-un spațiu cultural marcat de
confuzii valorice. Volumul evidențiază și dimensiunea teoretică a operei lui Al. Florin Țene, prin conceptul de proglobmodernism, definit ca sinteză între tradiție și modernitate, între specific național și deschidere universală. Criticii remarcă faptul că nu este vorba de o etichetă, ci de o viziune integratoare.
În același timp, activitatea sa de fondator al Ligii Scriitorilor Români, de animator de cenacluri și de promotor cultural confirmă statutul său de creator de școală literară, rar întâlnit în literatura contemporană. Al.Florin Țene este părintele,
în viață, a Zilei Limbii Române.
Analiza manuscrisului arată limpede că volumul „OMAGIU AL. FLORIN ȚENE LA 84 DE ANI” este mai mult decât o carte aniversară: este documentul unei consacrări istorice. Al. Florin Țene apare ca un scriitor care nu a scris pentru sine, ci pentru cultură; nu conjunctural, ci sistematic; nu fragmentar, ci edificator. Opera sa, așa cum este reflectată în presa culturală și în studiile incluse, se constituie într-o citadelă spirituală, întemeiată pe credința în cuvânt, în demnitate și
în destinul limbii române. La 84 de ani, Al. Florin Țene nu este doar un autor omagiat, ci un reper axiologic al literaturii române contemporane.
Prof.univ.doctor Liliana Ilieș