Omul orbit de o ideologie

Omul orbit de o ideologie
                           Sculptorului londonez Banksy

---

În centrul orașului,
unde pașii se lovesc de vitrine
și vocile se sparg în reclame,
un om înaintează.

Nu ezită.
Nu caută.
Nu întreabă.

Chipul îi este acoperit
de o pânză care flutură
ca o promisiune veche,
ca o credință repetată
până la uitare.

Nu vede marginea.

Sub talpă, asfaltul încă ține,
dar în față aerul se subțiază,
se retrage,
se deschide ca o gură tăcută.

Cei din jur privesc
cu ochii lor încă liberi,
dar nu spun nimic—
poate din teamă,
poate din oboseală,
poate pentru că și ei
au purtat cândva o astfel de pânză.

Steagul nu mai indică direcția,
nu mai adună,
nu mai ocrotește—
a devenit o pleoapă străină
lipită peste conștiință.

Sub el, gândul se stinge lent,
ca o lumânare într-o cameră fără aer.

Omul pășește sigur,
cu acea liniște a celor convinși
că nu există gol.

Și totuși—
există.

Un pas,
încă unul,
și lumea încetează să mai fie drum.

Pentru o clipă,
pânza se umflă în vânt
ca și cum ar vrea să se desprindă,
ca și cum ar ști.

Dar nu cade.

Și omul—
nu se oprește.

Al.Florin Țene