Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Ovidiu CHELARU: DIN NOU LA IPOTEŞTI

 

DIN NOU LA IPOTEŞTI

 

Cu o teamă evidentă mă întorc a câta oară

La-ntâlnirea mea de suflet cu Luceafărul de seară,

Ce-a trăit la Ipoteşti printre codrii de aramă

Unde versul fără seamăn cât şi rima îl recheamă.

 

Să de-a piept cu modernismul din poetica română

Ce conduce graiul, limba, spre o formă mai păgână,

Într-un trend fără de trudă, ca şi fulgul de maree

Obţinând prin indulgenţă o mulţime de trofee.

 

Premii, ordine şi titluri, cu buchete mari de flori

Se împart cu nonşalanţă, în anume sărbători,

Corifeilor impudici din a noastră poezie

De şi plămădeala lor seamănă c-o blasfemie.

 

Înşirând doar vorbe goale, fără nicio cratimă

Ne dezvăluie frivolul, gârbovit de patimă,

De-a impune nouă sită, în măsură să zugrume

Până şi pe Eminescu, cu tematici numai spume.

 

Ba mai mult din enerţie, după umblet cât şi port

Fără nicio remuşcare, pun cireaşa şi pe tort,

Folosindu-l pe Luceafăr ca pe-un imuabil brand

Întru premii naţionale, într-un mizerabil trend.

 

Când citeşti a lor creaţii fără sare şi piper

Cu o minină simţire, ridici ochii către cer,

Poate-l vezi pe Eminescu, adresându-i rugămintea

Să îi ierte de păcate, câtă vreme-s slabi cu mintea.

 

Cum poţi răstigni o limbă pe o cruce de răscruce

Cu metafore hilare, având harul să usuce,

Truda marilor poeţi din a naţiei de aur

Ce-au creat cu pana lor un adevărat tezaur.

 

Unde muzica şi rima, lângă un limbaj angelic

Zugrăveşte iconiţe, ce te-nalţă feeric,

De n-ai cum să nu-ţi doreşti a visa la nemurire

Recitind poeţii clasici, cu adâncă mulţumire.

 

Ca Bacovia, Arghezi, Topârceanu, Păunescu

Purtătorii de drapel, ridicat de Eminescu,

Fără de poeţi de-o clipă, modernişti de trei parale

Ce ridică-n slăvi facilul, prin scântei pline de jale.

E uşor a scrie rânduri când nimic nu a-i a zice

Doar inepţii siderale, ce în vaier le prezice,

Ca răsplată literară, doar o lingură de lemn

Ce în neguri va dispare, din a cerului îndemn.

 

 

                                                           15.01.2015                 Ovidiu Chelaru

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5