Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Ovidiu CHELARU: DIN NOU LA IPOTEŞTI

     

    DIN NOU LA IPOTEŞTI

     

    Cu o teamă evidentă mă întorc a câta oară

    La-ntâlnirea mea de suflet cu Luceafărul de seară,

    Ce-a trăit la Ipoteşti printre codrii de aramă

    Unde versul fără seamăn cât şi rima îl recheamă.

     

    Să de-a piept cu modernismul din poetica română

    Ce conduce graiul, limba, spre o formă mai păgână,

    Într-un trend fără de trudă, ca şi fulgul de maree

    Obţinând prin indulgenţă o mulţime de trofee.

     

    Premii, ordine şi titluri, cu buchete mari de flori

    Se împart cu nonşalanţă, în anume sărbători,

    Corifeilor impudici din a noastră poezie

    De şi plămădeala lor seamănă c-o blasfemie.

     

    Înşirând doar vorbe goale, fără nicio cratimă

    Ne dezvăluie frivolul, gârbovit de patimă,

    De-a impune nouă sită, în măsură să zugrume

    Până şi pe Eminescu, cu tematici numai spume.

     

    Ba mai mult din enerţie, după umblet cât şi port

    Fără nicio remuşcare, pun cireaşa şi pe tort,

    Folosindu-l pe Luceafăr ca pe-un imuabil brand

    Întru premii naţionale, într-un mizerabil trend.

     

    Când citeşti a lor creaţii fără sare şi piper

    Cu o minină simţire, ridici ochii către cer,

    Poate-l vezi pe Eminescu, adresându-i rugămintea

    Să îi ierte de păcate, câtă vreme-s slabi cu mintea.

     

    Cum poţi răstigni o limbă pe o cruce de răscruce

    Cu metafore hilare, având harul să usuce,

    Truda marilor poeţi din a naţiei de aur

    Ce-au creat cu pana lor un adevărat tezaur.

     

    Unde muzica şi rima, lângă un limbaj angelic

    Zugrăveşte iconiţe, ce te-nalţă feeric,

    De n-ai cum să nu-ţi doreşti a visa la nemurire

    Recitind poeţii clasici, cu adâncă mulţumire.

     

    Ca Bacovia, Arghezi, Topârceanu, Păunescu

    Purtătorii de drapel, ridicat de Eminescu,

    Fără de poeţi de-o clipă, modernişti de trei parale

    Ce ridică-n slăvi facilul, prin scântei pline de jale.

    E uşor a scrie rânduri când nimic nu a-i a zice

    Doar inepţii siderale, ce în vaier le prezice,

    Ca răsplată literară, doar o lingură de lemn

    Ce în neguri va dispare, din a cerului îndemn.

     

     

                                                               15.01.2015                 Ovidiu Chelaru

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    comment closed

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5