Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Palatul Ghika din Comănești, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Palatul Ghika din Comănești, județul Bacău, custodele Mihaela Apopei mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestuia.

– Doamnă Mihaela Apopei, cine și când anume a ridicat acest palat?
– Clădirea, având două niveluri, este situată pe Strada Republicii, numărul 1 și a fost construită, între 1890 și 1895, în stilurile neoclasic, baroc târziu şi eclectic, de Dimitrie N. Ghika-Comănești după planurile arhitectului francez [Paul Louis] Albert Galleron, cu ajutorul unei echipe de meșteri italieni.

– Cât de mare era moșia și ce cuprindea?
– Domeniul a fost înființat de tatăl lui Dimitrie, aga Nicolae Ghica-Comănășeanul, și se întindea de la Târgu Ocna până la Palanca [sat în comuna cu același nume, județul Bacău], fiului său revenindu-i, ca moștenire, partea din Comănești. Proprietatea includea, între altele, pământuri arabile, fânețe, păduri, livezi cu pomi fructiferi, vii, iazuri, o fabrică de sticlă, un centru de exploatare forestieră și o mină de cărbune. În 1895, Dimitrie a amenajat parcul din jurul palatului, încredințând lucrările unui arhitect peisagist elvețian. Grădina avea o suprafață de 57,3 ha și ținea de la Biserica Sfântul Spiridon [din oraș] până la râul Trotuș, conținând două orangerii, o florărie cu plante exotice rare, arbori și arbuști aduși din străinătate și aclimatizați aici, alei pietruite, străjuite de straturi de trandafiri și de bănci din piatră, havuzuri cu fântâni arteziene, două cascade, insule cu chioșcuri și pavilioane, un lac peste care se putea trece și două canale pentru plimbări cu barca. Era considerat unul dintre cele mai frumoase parcuri din România, în 1904 luând locul I pe țară.

– Ce destinații a avut palatul după instaurarea regimului comunist?
– Din 1946, când proprietarii au fost alungați, clădirea a adăpostit un orfelinat, apoi o școală medie profesională, un liceu cu program de zi și seral, o școală generală, Casa Pionierilor și, din 1989, Muzeul de Etnografie și Artă Contemporană Dimitrie N. Ghika-Comănești. În 1979, ansamblul a fost supus unui complex program de reabilitare și amenajare, iar, din 2004, palatul și parcul sunt înscrise în Lista Monumentelor Istorice.

– Ce se mai păstrează, astăzi, din fostul domeniu?
– S-au conservat palatul, o serie de piese din interior (capetele de elan din panoplia cinegetică, o masă restaurată, o oglindă venețiană, un lampadar adaptat la lumină electrică, două tablouri pictate în stil naiv de Dimitrie N. Ghika-Comănești, soba de la intrare, cea din Sala Coloanelor, alta, albă, la etaj, ușile, lambriurile și vitraliile), o parte a parcului [7,4 ha], unde se află un rond de trandafiri cu un mic bazin de apă având o fântână arteziană în mijloc, un foișor pentru fanfara militară, un teren de tenis și bustul prințului.

– Există morminte ale familiei în zonă?
– În cavoul Ghikuleștilor de la Biserica Sfântul Spiridon din oraș, sunt înhumați Nicolae Ghika-Comănășeanul [1798-1853], fiul său Dimitrie [1839-1923], soția acestuia, Zoe [născută Lahovary, 1851-1902], fratele lui, Eugen [1840-1914], și fiul său, Nicolae [1875-1921], care s-a sinucis din cauza unor probleme financiare.

Florin Bălănescu