Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Palatul Sturdza din Cozmești, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Palatul Sturdza din satul Cozmești, comuna Stolniceni-Prăjescu, județul Iași, profesorul Constantin Cășăriu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

– Domnule Constantin Cășăriu, cine și când a ridicat acest palat?
– Din 1803, moșia Cozmești apare menționată în documente ca aparținând vistiernicului Grigoraș Sturdza, care a construit, în 1816, pe locul unor foste case boierești, primul nivel al clădirii, proiectată în stil neogotic de arhitectul Iosif Demesovici. Ulterior, viitorul domnitor al Moldovei Mihail Sturdza [1834-1849] a adăugat etajul și câteva dependințe, aducând edificiului unele modificări.

– Cine au fost proprietarii ulteriori ai domeniului?
– În 1884, moșia a fost moștenită de Grigore M. Sturdza [fiul din prima căsătorie a lui Mihail Sturdza cu Elena Rosetti, cunoscut sub porecla de „beizadea vițel”], după care posesiunea a aparținut urmașilor săi până în 1948, când, prin Legea naționalizării, a fost confiscată și trecută în proprietatea statului.

– Cum arătau palatul și curtea boierească?
– Clădirea are demisol, parter, etaj și mansardă, totalizând aproximativ 20 de încăperi, dintre care vreo zece camere mari, restul fiind dependințe. Inițial, au mai existat niște spații laterale, demolate după 1989 cu scopul de a adapta imobilul pentru alte destinații. La intrare, se afla o poartă impunătoare, ce a fost modificată, în timp, și nu mai păstrează aspectul original. Aleea de acces la palat era pietruită și străjuită de ronduri de flori și de șiruri de molizi, iar, în parcul din față, se găseau arbori falnici, între care nuci seculari, un havuz circular cu fântână arteziană și două monumente cu placate cu marmură – unul gravat cu monograma familiei, iar celălalt purtând inscripția „Principele Grigore M. Sturdza, 1821-1901”. În spate, se aflau hambarele pentru cereale, un beci masiv, cu turn de aerisire, magaziile pentru lemne, remizele trăsurilor și alte acareturi, în timp ce grajdurile animalelor erau amplasate în apropiere, dar în afara curții. Întregul perimetru era înconjurat de un zid din piatră de râu, în care era încastrată poarta monumentală de la intrare.

– Câtă moșie a deținut familia Sturdza?
– Domeniul se întindea pe circa 1.000 ha, incluzând, pe lângă proprietățile de aici, pe cele de la Miroslovești [sat în comuna cu același nume, județul Iași], Stolniceni [fost sat de pe teritoriul comunei Stolniceni-Prăjescu], Șcheia [sat în comuna omonimă, județul Iași] și Cristești [sat în comuna cu nume identic, același județ]. Cuprindea terenuri arabile, pășuni, fânețe, vii, livezi, iazuri (situate în spatele palatului, lângă biserică [cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, zidită în 1459]) și multe păduri (cea din apropiere se numește Sturdza și în prezent).

– Ce fel de relații au avut boierii cu comunitatea locală?
– Au fost un factor de stabilitate în zonă și un model de gospodărire și rentabilitate agricolă. Foarte apropiați de săteni, i-au ajutat în multe ocazii, cununând tineri și botezându-le copiii. Au făcut donații în bani și pământ pentru biserică, iar, la Reforma agrară din 1921, au donat 5 ha de teren în beneficiul școlii.

– Ce soartă a avut domeniul?
– În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, palatul a fost afectat foarte puțin de bombardamente. Aici, a fost încartiruită o unitate militară germană, care a făcut o serie de modernizări în curte și a conviețuit în condiții amiabile cu localnicii. Din 1948, clădirea a fost, pe rând, internat pentru elevi, grădiniță de copii, școală generală, casă de copii, școală de meserii și, din 1996, Centrul de orientare, calificare și plasare a tinerilor peste 18 ani, după care a fost lăsată în paragină.

– Ce a mai rămas, astăzi, din fosta proprietate?
– Palatul se află într-o stare avansată de degradare, dar e în picioare; se mai păstrează aleea, bazinul din față și cele două monumente din apropiere – toate deteriorate –, beciul, o parte dintre copaci și aproximativ două treimi din zidul împrejmuitor.

– Care a fost destinul Sturdzeștilor?
– Urmașii ultimului proprietar al domeniului, Mihai Sturdza [fiul lui Dumitru Sturdza], au suferit rigorile regimului comunist, după care au plecat și s-au stabilit în străinătate.

– Există morminte ale familiei în zonă?
– Au fost, dar nu s-a păstrat decât cel al primei soții a lui Mihai Sturdza, Viorica, înmormântată în cimitirul satului. A mai existat un monument funerar în spatele bisericii, devastat între timp.

– Proprietatea a fost revendicată de către urmași?
– Mihai Dimitrie Sturdza [fiul lui Dimitrie M. Sturdza și nepotul lui Mihai Sturdza] a solicitat și obținut o parte dintre terenuri și păduri, dar nu a putut redobândi palatul, care, după ce a fost preluat de Consiliul Județean, din 2024 se află în administrarea primăriei locale.

Florin Bălănescu