Primit pentru publicare: 298 Dec. 2017
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 30 Dec. 2017
Editor: Ion ISTRATE
Încerc să fiu calm. Despre Traian Băsescu am scris o carte publicată în perioadă în care acest purice era călare pe elefanți și tropăia democrație simulată, sovietic occidentalizată. Am crezut că am scăpat de acest coșmar, care, e treabă demonstrabilă, a compromis și puțina intelectualitate pe care țara o mai avea în depozitele ei culturale. Din cauza acestei entități subterane au fost scuipați: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Andrei Marga etc. Nu amestec treburile. Acest Băsescu, în ciuda unor cetățeni cărora le respect părerile, a fost și este un aventurier de categoria a treia. Imaginați-vă că acest ”marinar” ar fi fost în locul lui Magellan. Se duceau naibii toată apa de pe planetă, toate insulele, toate atolurile, toate junglele. Băsescu este un pustiitor. Nu sunt sigur dacă e născut pe această planetă. Se ține scai de scandal, ca să zic așa. Îi place politica, așa cum i-a plăcut și smântâna securității. Vor trece niște ani și vom afla totul. Zeci de ani. Ace(a)st(ă) căcărează de oaie pe vapor nu se lasă de politică. Și nimeni nu-l poate opri. După publicarea cărții ”Cu vaporul prin deșert”, ba chiar mai înainte cu vreo trei ani, am avut mari probleme. Am dosar gros. Am făcut adrese către instituțiile de rigoare. Nimic. Se zice că nu am făcut nimic, că nu exist. Știu cum se procedează. Încă nu am supărat femeia de serviciu de la serviciile secrete. În România, cea mai importantă ”patrioată” e femeia de serviciu. Pe vremuri avea grad de colonel. Acum, după cum spune presa e ”anacondă”, e generăleasă cu mija ieșită la pensie și cu limba în urechile celorlalți. E opera acestui vaporean de doi bani. Un vânzător de blugi a condus țara timp de 10 ani. Negre timpuri. Și nu-i ajunge. Comentează, critică, jignește, se dă peste cap de parcă ar avea epilepsie. O fi având. Nu e grija mea. Să se trateze unde s-a mai tratat. Aceste rânduri sunt un trist pamflet politic. Nu pot accepta revenirea, rămânerea și continuarea acestui babuin în politica țării. Chiar nu se găsește nimeni care să-l calmeze? Unde e justiția despre care se face atâta gargară? Emil Constantinescu de ce și-a văzut lungul nasului? Băsescu de ce e mai putred decât Iliescu? Sunt întrebări retorice venite din partea unui cetățean care nu a avut niciodată vreo demnitate publică. Un om care le-a asigurat partea sa de tribut acestor nenorociți. Vine un an electoral cumplit și Băsescu va juca ”la rupere”, cum se spune în sport. Acest hoit moral trebuie dat de-o parte, foarte de-o parte de viitoarele alegeri. Cei care vor să-i voteze caracterul nu au decât să-l ia acasă la ei, să-i dea masă bogată și nevastă virgină. Acest cameleon cu cetățenie moldovenească, de parcă, în istoria noastră reală ar exista așa ceva, mâine-poimâine va cere și cetățenie maghiară. Pe scurt, avem de-a face cu un bulangiu obraznic, un tupeist analfabet, o vulpe vicleană și un om de nimic. Nimic total, ca și limbricul Dragnea. Fără Băsescu la alegeri, urnele nu vor mai puți a coniac urinat. Un barcagiu pe Styx. Ducă-se la baie, fie-i apa ușoară și vaporul lung cât relele făcute de el într-o viață cât 20 de milioane de vieți ale altora. În comparație cu el, Iohannis e un patriot credibil. Un om cult, cu vorba în gură, nu ca pe vapor, în sfincter. Dacă nu voi avea altă alternativă credibilă, îl voi vota pe Iohannis. Băsescule, sictir! Lasă-ne, că noi te-am lăsat. Du-te cu Dragnea, cu Iliescu, cu Năstase, cu Ponta, cu toți ai voștri, acolo unde să nu vă mai găsească nici arheologii timpului. Voi nu sunteți noi.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania