Pânza lumii

Cad anii într-un puț
Cu zile multe înecate,
Calendarul e nouț,
Și n-are timp de fapte.

Soarele se tot topește
În devenire, e flămând,
Seninul îl risipește,
Și pare foarte scund.

Câmpul se rostogolește
Totu-i aur și parfum.
Omul iar îl umilește
Fără grijă, îl face scrum.

O pădure se înalță
Pe un dâmb nebun,
Toată iarba îl încalță
Ascuzându-i orice drum

Lacu-i cel ce oglindește,
Spațiul nopții fără fund,
Vântul trist încă tușește,
Sar doar frunze, alergând.

Muntele, calm ne povestește
Că e tare, că e bun
Apa dulce-l irosește
Când îl spală, rând pe rând.

Marea, multă agitată,
A trezit-o un taifun
Pe deasupra speriată,
Dedesubt e traiul bun !

Pe o pânză agățată,
Văzută din lumea mea,
Azi, aidoma-i înghețată
Mâine, te sufoci în ea.

27 10 2021