• După revărsarea cerului și retragerea apelor, locuitorii de pe Valea Nărujelului se întoarseră la casele lor sărăcăcioase cu toalete pe malul râului. Erau necăjiți și flămânzi. Tot ce plantaseră în grădinile primite de la fostul primar Cosmin se afla sub mâl. Mulți voiau să plece din acest loc blestemat.
• De când Cosmin plecase, deși era nevinovat, în  afară de Alin, nimeni nu știa locul în care s-a retras fostul primar interimar. Ancheta declanșată de Autoritatea electorală centrală s-a lăsat cu demiteri. Prefectul mituit de Evdochia a fost demis. În locul lui a fost numit Orbișor Macovei din rândul verzilor. Mai întâi a cercetat modul în care au fost aleși primarii din satele recent formate. Primul dosar care i-a atras atenția a fost cel cu alegerile din Nărujelu.
• După consultarea experților, a ordonat subalternilor din administrativ ca o comisie să se deplaseze în localitatea Nărujelu și să valideze mandatul de primar al lui Cosmin. Ancheta a stabilit că urnele s-au închis, deoarece pe listele de vot nu mai era nimeni înscris. Evdochia trecuse cu pixul pe listele suplimentare doi cetățeni plătiți care nu erau de prin partea locului.
• Vestea că primarul lor se va întoarce fu primită cu bucurie de gospodari și cu tristețe de otrepele urbei.
• Un Aro obosit poposi în fața primăriei mâlite. Delegația de justițiari coborî derutată din mașina cu șase locuri. Nu era nimeni prin preajmă, cu toate că era trecut de ora 10. Ticu Norocel bătu în prima ușă a unui modul ce părea locuit. Pe ușă apăru un cap de femeie, care încă mai moțăia:
• Bună ziua , doamna Anița!
• – Nu mă cheamă Anița! Mă numesc Marița!
• – Vreți să-mi spuneți unde locuiește fostul primar Cosmin?
• – Dar ce sunt eu? Birou de informații? Popa trebuie șă știe.
• Biserica era la doi pași. Dascălul Petrache lucra la gardul avariat.
• – Bună ziua, om harnic! Ne puteți spune și nouă unde sălășluiește fostul primar Cosmin?
• -Departe în munte, domnilor! E supărat pe sat și pe biserică. Nimeni nu i-a luat apărarea după alegeri.
• – Ne puteți conduce la el?
• – Doar Alin Antonică, stăpânul bursucilor știe drumul spre Valea Neagră. Am să-l sun să coboare. Cei doi au rămas prieteni.
• Axinia, intui  importanța întrevederii , îl îmbrăcă pe Alin elegant, ca pentru o întâlnire de gradul Zero : sacou albastru de catifea, pantaloni albi, adidași roșii! Echipa de la Centru se simțea complexată în fața unui tânăr din pustie  trăitor printre bursuci.
• – Tinere domn, ne poți duce la domnul primar Cosmin?  Suntem cu mașina.
• – Nu poate urca mașina pe stânci. Doar cu pasul se poate ajunge. E cam departe. Cam trei ore de mers în pas vioi.
• – Bine! Va merge doar șeful de cabinet. E și cel mai tânăr. Nu coborâți fără el!
• – Nu va fi ușor să-l convingem.
• Ziua era pe sfârșite. Foamea dădea târcoale. Drumul era extenuant. Alin își zări de departe prietenul. Acesta îl primi cu urale.
• Prezentările fură scurte, fără protocol.  Peste noapte, Alin și trimisul de la Centru vor rămâne pe munte. Vor negocia o noapte întreagă.

Vasile Lefter, membru al UZPR