După o zi de primăvară nehotărâtă, abia fuusese echinocțiul, noaptea coborî grăbită de pe cerul negru- cenușiu al Măgurii, învăluind Valea Zăbalei într-o pâclă ce anunța o noapte dușmănoasă.  Îngrijorarea soțilpr Antonică și Sultana Trocea deveni repede o piatră de moară pentru mișcările căutătorilor de spații cu vibrații seismice. Studiau mișcările tectonice în zone periculoase. Aveau de gând ca în proiectata misiune cosmică pentru care se calificaseră deja să măsoare cele mai importante mișcări tectonice. Voiau să-i ia cu ei și pe cei doi năzdrăvani de 10 și 12 ani care demonstraseră că aveau puteri senzoriale mult peste limita normalului. 

     Balonul cort fusese ridicat până la înălțimea de siguranță. Comunicaseră coordonatele, trimiseseră și harta cu locația pentru noapte, dar nu primiseră nici un feed-beak. Juniorii ori nu primiseră semnalul de localizare, fie erau într-o zonă fără semnal, blocat sau bruiat de zăcămintele de sub munte. Antonio cuplă totul pe automat și se hotărâ să încerce un somn de refacere.

 Sultana, ca orice mamă, începu să plângă și să se roage. Liniștea muntelui fu spartă undeva departe de un țipăt strident. Cunoscătoare a faunei sălbatice , Sultana recunoscu sursa țipătului. Era a unui bursuc(viezure) prins de cineva. Plăcerea de a chinui viețutoarele sălbatice îl caracteriza pe Alin. Băiatul de 12 ani părea că a moștenit pasiunea mamei pentru vertebrate. Le înțelegea limbajul nearticulat.

      Mai mulți bursuci dolofani pătrunseră în refugiul securizat descoperit de cei doi temerari.Alin din ascunzătoarea lui observă că unii bursuci au niște leduri în loc de ochi, iar la urechi purtau un fel de căști folosite în telefonie. Alina prinseră unul de picior și sincron se auzi o voce din microfon, confirmînd stabilirea legăturii audio. Mai târziu aveau să afle că o parte dintre viezuri erau mici roboți spioni pentru păpușarii din pustie. Cineva monitoriza toată poiana cu păpușari. Misterul jocului de păpușari va fi descoperit mai tîrziu sau poate niciodată.     Intrați în vizuina bursucilor, Alin și Alina pe coate și genunchi se târâră până într-un ungher mai generos ca spațiu, chiar dacă boabele de porumb cărate de viezuri ocupau aproape tot spațiul. Bursucii erau flămânzi rău și se apucară de mâncat grăunțe cu atîta poftă , încât copiilor li se făcu o foame nebună, dar nu aveau nicio șansă să ajungă la părinți. Ei observară că nu toți bursucii se ospătau. Vreo cinci , cei cu leduri, se retrăseseră într-un colț și butonau niște dispozitive mici pe care Alin și Alina le văzuseră la părinții lor, dar nu le băgară în seamă. Au să afle că erau dispozitive morse. Cei cinci viezuri cu leaduri erau de fapt niște roboți programați să comunice informații unui cap limpede. 

       Se întunecase de-a binelea. Antonio și Sultana puțin îngrijorați încercară să adoarmă. Mai priviră o dată în jos prin hublouri și intrară în sacii de dormit. Păpușarii renunțaseră să-i mai șicaneze, speriați și de șocul electric simțit din plin mai devreme.

        Intrarea celor cinci păpușari  cocârjați în galeriile săpate de bursuci îi speriase pe micii   Robinsoni. Se acoperiră cu boabe de porumb și nimeni nu-i mai putea vedea. În schimb, ei vedeau totul ca-n palmă. Priveau uimiți cum păpușarii își lasă costumele ciudate cu mulți franjuri. Șocul fu total,Păpușarii nu erau bărbați, ci niște domnișoare atletice venite parcă din familia Sabinelor. Purtau colanți galbeni, cu taior sport de culoare mov. Pe cap aveau cununițe de cetină. Erau puternic machiate. Gura le era acoperită cu un fel de minge roșie, cu rol de microfon, ca să le moduleze vocile.

        Ca de obicei, fetele își dădură drumul la gură și începură să povestească despre grozăviile puse la cale. Alin deschise stația minusculă pe care o avea pentru a comunica cu părinții. Acordajul se făcu instant. Sultana  crezu mai întâi că Alin vrea să-i sperie. Înțelese repede că e ceva serios. Îl trezi și pe Antonio. Acesta la rândul lui deschise linia principală de comunicare cu Superiorii, cărora era obligat să le raporteze tot ce i se pare straniu în zona din care va avea loc viitoarea lansare a unui vehicul cosmic de ultimă generație.

        Fetele din vizuina viezurilor aveau multe de povestit. Misiunea lor era strict secretă. Antonio  se simțea norocos că datorită celor doi Robinsoni are șansa unică de a prinde în fașă ițele unui plan diabolic.

     VA URMA!

     VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR.