•       Nimeni nu sare din pat cu plăcere, când știe că pleacă la muncă. După o noapte cu declarații și planuri de matrimoniu, proaspeții mineri se urcară în autobuzul de serviciu fără prea mare chef. Vor reveni abia vinerea viitoare, când vor avea în buzunar și ceva mărunțiș. La mina de neferoase, plata se va face săptămânal. Asta era bine. Unii vor trimite bani părinților.  Alții vor strânge la ciorap.
•          Doamnele de la „Speranța” erau puțin abătute. Unele regretau că s-au lăsat prea ușor ademenite de vorbele acestor bărbați aflați încă la prima tinerețe.
• Prima care se trezi din letargie fu Ecaterina Mălureanu. Umplu termosul cu cea mai tare cafea pe care știa s-o facă și își invită colegele, viitoare subalterne, la umbra unui brad pentru socializare. Se prezentă scurt:
• -Doamnelor, numele meu este Ecaterina Mălureanu. Am fost numită șefă în această colonie. Iubesc ordinea și disciplina. Nu mă dau în vânt după bărbați, dar nici ei pentruu mine. Nu e pericol să rămâneți fără iubiți.
• O voce îi întrerupse discursul. Se enervă puțin. Nu suporta să fie întreruptă. Vocea era a Marietei Tudose:
• – Cine te-a pus șefă și pe cine a întrebat?
• – Cred că Baba Hodorogea mi-a dat o recomandare. Am făcut box la Clubul „Desperados”. Nu am de gând să mă bat cu nimeni. Vreau ca în această oază temporală de conviețuire să domnească ordinea. Multe dintre voi veți pleca măritate. Nu vă cer să mă iubiți. Vreau puțin respect. Acesta va fi reciproc.
• – Cati, ai vorbit cam mult. Te rog să ne spui ce trebuie să facem.
• – Dragile mele! Nu sunt chiar așa de zbir. Am vrut să fac și eu pe grozava.  Voi lucra cu un mic consiliu. Vă rog să propuneți cinci nume care să facă parte din consiliu. La fiecare lună, consiliul se va schimba. Votăm?
•  Un chiot de bucurie îi duse sub brad pe Cosmin, Butucea și pe gemeni.
•        La un semn, doamnele se retraseră spre containere. Aveau multe de pus la cale.
•          Rămas cu Butucea și gemenii, Cosmin era curios de proiectul copiilor soților Antonică:
• –   Ia spuneți, voinicilor, când vom servi o friptură de bursuc la grătar?
• – Va veni și vremea aceea. Avem un plan pe termen lung. Alin fu puțin supărat că sora sa a vorbit îaintea lui.
•            Din vârful dealului se auzi un râs batjocoritor. Bursucii erau în grija Păpușarului cel Mare. Nimeni nu știa încă în ce îi stă și cât de mare îi este puterea diavolească.
•         Pentru a se convinge că arătarea purtate pe umeri de cei zece lungani este aevea, Butucea luă un bolovan și ținti capul turtit al păpușii purtată pe umeri de atâția oameni sau himere.
• Pietroiul aruncat fu azvârlit imediat înapoi ca o bumerang. Cosmin abia apucă să-și tragă capul. Gluma se îngroșa. Va începe o înfruntare oarbă. Un lucru era cert. Păpușarii încă nu atacă. 
• E posibil să fie niște dispozitive create de inteligența artificială pe care oamenii nu le stăpânesc până în prezent.
• Butucea, priceput în IT, se oferi să studieze atent existența și comportamentul păpușarilor din Pustie. Cosmin se grăbi să-i accepte oferta, fără a recunoaște că problema este mult peste cunoștințele sale. Înțelese că unele lucruri nu le poți rezolva cu bâta. Regreta că nu învățase mai mult!

      VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR