•          Cosmin și Butucea priveau îngândurați spre buza pădurii. Se apropia ora când păpușarii își făceau numărul de pantomimă și dans. Nimeni nu le putea schimba programul. Cei doi bărbați în plină putere puneau la cale fel de fel de planuri. Doamnele și puștanii se achitaseră de misiuni. Ei, nu! Așteptau lunganii cu păpușa ridicată la trei metri.
•      Într-o seară, au încercat să arunce cu pietre. Altă dată au folosit un furtun de stingere a incendiilor. De fiecare dată li s-a răspuns cu râsete și cântece…
•  Acum era ora 8 seara și păpușarii trebuia să apară în coama pădurii. 
•         Cosmin pregătise niște frânghii groase tip laț, pe care le trecuseră  prin cetină pentru a nu fi văzute de păpușari. Cei doi tineri așteptau spectacolul. Metrononomic, corul păpușarilor sparse liniștea pădurii seculare. Păpușarul cărat pe brațe cu ajutorul prăjinilor făcea fel de fel de scamatorii, prefăcâdu-se că se aruncă în gol. De fiecare dată cărăușii erau gata să-l prindă.
•      Când frânghia se mișcă brusc, Cosmin și Butucea traseră  brusc pentru a strânge lațul. Doi bursuci săriră de pe crengile coniferelor și  își înfipse dinții în frânghie. Păpușarul din vârf îi sărută și le întinse câte un știulete. Încercarea de a opri păpușarii eșuă încă o dată. Alin și Alina care fuseseră martori la înttreaga scenă se prăpădeau de râs. Cosmin chiar se enervă că niște puști au ajuns să râdă de el, ditamai Șeful. Alina își ceru iertare pentru hohotele de râs ale fratelui ei și promise să se gândească și ei la alungarea păpușarilor din zona „Speranței”. Cosmin îi mulțumi și o sărută pe frunte.
•       Jos, în zona modulelor treaba se cam terminase. Curând se vor întoarce lucrătorii de la neferoase. Doamnele mai implicate în relații se străduiau să personalizeze vilele container. Cu bucăți de cărămidă desenau și scriau fel de fel de mesaje ademenitoare: „Visul unei nopți de vară”, ”Cu dragostea nu-i de glumit”,  ”Un sărut înplină vară”…
•      Lui Cosmin  îi părea oarecum rău că s-a grăbit să-și aleagă iubita. Așa-s bărbații! Mai rău ca bursucii…
• După terminarea treburilor gospodărești doamnele păreau mulțumite. Trecură la pregătirea budanelor cu apă sărată pentru baia săptămânală și pregătirea cinei comune de bună întoarcere. Singurii preocupați de munci responsabile erau frații Antonică. Bursucii nu prea se îngrămădeau spre capcana lor. Vor găsi ei un mijloc să-i atragă.
•         În seara aceasta de vineri, luna parcă răsărise mai repede. Cineva, vreun vârcolac poate, îi mâncase un colț. Nici culoarea nu era una normală pentru cunoscători. Era un verde-portocaliu. Bătrânii spun că e semn rău și că vine arșiță mare. Oricum, nu te joci cu semnele vremii.
•  Din senin se porni o furtună cu fulgere între curcubee. Modulele  de pe malul Nărujelului se legănau ca niște bărci ușoare purtate de valuri amenințătoare.
•         Sfielnicul rîu Nărujelul începu să-și umfle unda, aruncând pe mal pești, broaște și șerpi. Era un coșmar. Spre uimirea tuturor, Alin  și  Alina rîdeau cu gura până la urechi.
• -Nu vă speriați! Sunt ultimele holograme primite de la părinți.
•       Un râs de descătușare umplu toată valea. Lucrurile intrară pe făgaș normal și corul broscoilor medaliați cu pești minusculi își începu recitalul ca în fiecare seară de vară. În așteptatarea unei zile eveniment, rînd pe rând zăvoarele căsuțelor containere se închideau pentru siguranța unui somn cu vise frumoase.

   VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR